Societate recuperari creante/Debitor - raport juridic comercial sau civil?

ar mai fi un aspect:

Politica interna a fiecarei "societati" de acest gen nu ar trebui sa ne intereseze atat timp cat "legea" permite cesiunea datoriilor (a se vedea disp. art.70-71 din OUG 50/2010-privind contractele de credit pentru consumatori).

Spre exemplificare:[ link extern ]



www.avocatnet.ro/content/for...

normal n-ar fi de interes. am intelege cu totii transferul creantei de la banca la srl atata timp cat "legea" permite.

numai ca,

ce gasim in exemplul de la [ link extern ]

adica

Banca Naţională a României, prin Direcţia de Reglementare şi Autorizare, conform adresei nr.III/2/3358/4 iunie 2007, a precizat că „transmiterea (prin intermediul cesiunii de creanţă) a unei creanţe rezultate dintr-o facilitate de credit acordate de instituţia de credit unei persoane fizice sau juridice, reprezintă pentru respectiva instituţie de credit un aspect accesoriu al activităţii de creditare şi nu necesită o autorizare distinctă în baza prevederilor art.18 din O.U.G. nr.99/2006. Apreciem că acelaşi raţionament se aplică şi în cazul dispoziţiilor din Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară, republicată”.

Prin urmare, nefiind vorba de o cauză a cesiunii prohibită de lege, nu sunt aplicabile, referitor la motivele de nulitate invocate, prevederile art.948, art.966 şi art.968 Cod civil.

duce la concluzia ca banca nu poate cesiona creanta decat ca o operatiune civila in calitate de persoana juridica de drept civil si nu in calitate de comerciant pentru ca cesiunea de creante nu figureaza printre activitatile sau operatiunile ce pot fi realizate/autorizate in conformitate cu prevederile art.18-art.21 din O.U.G. 99/2006.
[ link extern ]

acest lucru este valabil (ce spune BNR, conf. adresei- "nu necesită o autorizare distinctă"), si noi am intelege, numai in cazul in care bancile ar savarsi operatiuni numai cu caracter ocazional, cu titlu de exceptie, din cand in cand.
adica, acte juridice civile.

in realitate, insa, in ziua de azi, cesionarea creantelor din contractele de credit a devenit o activitate curenta, cu repetitivitate, in numar mare, a devenit o activitate profesionala a bancilor. (s-au facut/se fac mii, zeci de mii, sute de mii de cesionari)

si capata, evident, un caracter comercial (cesionarea creantelor).

capata un caracter comercial DAR nu figureaza printre activitatile prevazute in obiectul de activitate al acestora, autorizate in conditiile legii.

in aceste conditii, de cesionare ca activitate cu caracter comercial, are dreptul banca sa-si cesioneze creantele nefiind activitate autorizata?

sau, daca a facut-o ("cesiunea"), e anulabila pe temeiul incalcarii principiului specialitatii capacitatii de folosinta al cedentului la momentul savarsirii operatiunii de instrainare a creantei pe calea cesiunii de creanta?

dar SRL-ul cesionar ("recuperator"), cu creanta in mana, ce creanta executa el silit?

e ea ("creanta") CERTA, sau e ea ("creanta") discutabila din punct de vedere juridic?




nota:

cat de "certa" e operatiunea (de cesionare creante fara autorizare) se vede si din adresa BNR...

"Apreciem că acelaşi raţionament se aplică ..." (adresa nr.III/2/3358/4 iunie 2007)


APRECIÁ vb. I. tr. A socoti (ceva din ochi), a crede,....