Buna ziua. Sunt casatorita de 5 ani si impreuna cu sotul avem doi copii de 3 ani respectiv 10 luni. Sotul este cadru militar si in timpul unei misiuni din afara tarii am avut o relatie extraconjugala, de care sotul a aflat.
Doresc sa aflu daca in urma divortului poate obtine custodia ambilor copii.
Ca si situatie financiara, sotul are avantajul unui apartament pe numele lui si coplatitor mama sa, o misiune prin detasare in afara tarii in urma careia primeste o suma considerabila precum si o microintreprindere. Eu am un venit stabil, echitabil ca si suma cu al sotului dar momentan sunt in concediu de crestere cu cel de-al 2-lea copil. In tot acest timp de cand s-au nascut copii am stat in cea mai mare parte din timp cu ei, ajutata succesiv de mama, sora mea si actuala dadaca. Fetita este incredintata in momentul de fata bunicii de pe tata, care in tot acest timp se ocupa de educatia ei, cu progrese vizibile. Multumesc anticipat
Ambii parinti vor exerccita autoritatea parinteasca, posibil ca minorii vor avea locuinta la dvs daca aveti conditii bune de locuit , avand in vedere ca v-ati ocupat de minori si pana acum, sunt mai familiarizati cu prezenta dvs.
Cum adica fetita e incredintata bunicii ?
Va puteti intelege ca cel mare sa locuiasca cu tatal si cel mic la mama.
Incercati sa aveti o discutie cu sotul sa va puneti de acord cu toate aspectele divortului si puteti divorta prin acord in instanta sau la notar.
In afara de faptul ca cea mica e "incredintata" bunicii (conteaza mult cum, e tempoprar, e definitiv, e de mult timp, de putin, e cu hotarare, e fara??), restul va avantajeaza sa aveti la dv. locuinta minorilor.
MOtivele de divort, ca infidelitatea, nu influienteaza stabilirea locuintei copiilor. In plus, unde sa-i tina sotul cu el, in misiune?
Totusi, depinde de situatia de fapt foarte mult, in special mare pericol ca cea mica nu sta cu dv. si impreuna cu fratele.
Autoritatea părintească comună - care constituie regula în materie, conform art.503 şi art.397 Cciv. - a fost instituita de legiuitor în scopul promovării şi protejării unei bune dezvoltări a copilului, prin luarea în comun a deciziilor importante, cum sunt cele referitoare la educaţie, la tratament medical, la reşedinţa minorului, la administrarea bunurilor sale etc., () astfel de modalitate a realizării responsabilităţii parentale constituind un element de normalitate în cadrul relaţiilor dintre părinţi şi copii.
Un element esenţial insă pentru ca autoritatea părintească comună să poată fi exercitată cu eficienţă este ca: părinţii să aibă atât voinţa, cât şi capacitatea de a coopera în interesul copilului.
In caz contrar, orice decizie ce ar trebui luată de părinţi cu privire la situaţia copilului nu ar constitui decât surse de noi stări conflictuale între ei, cu consecinţe negative asupra copilului.