Stau in casa cu demisol, la care in iunie 2007 ne-am apucat de izolatia exterioara. Motivul: curtea vecinului dinspre spatele casei este mai jos decat nivelul drumului si pe timp ploios apa nu se scurge complet cum ar fi normal prin santul care trece in fata casei la cca. 1,5 metri, ci o parte sta in curtea sa, unde la 1 metru de zidul casei noastre mai are si un camin de cca. 1 m3 facut pe timpul cand se facea reteaua de apa pentru uz casnic, care se umple si aia cu apa de ploaie. In aceasta situatie este evident ca apa se infiltreaza in pamant, o parte ajungand si in demisolul nostru. Izolatia am inceput in fata casei (am zis sa facem de jur imprejur sa nu avem probleme daca eventual ar fi ploi torentiale si santul nu ar face fata necesitatii), ajungand insa la colt, unde ar fi trebuit sa intram in spatele casei, vecinul nu ne-a permis accesul in curte, pe motivul ca acolo (chiar langa zidul nostru) are plantate flori si copaci, care ar putea fi calcati de catre noi. Bine gandit de vecin (din punctul sau de vedere), dar in codul civil scrie clar ca nu este permis sadirea florilor si altor plante la o distanta mai mica de 50 cm de linia de hotar si nici plantarea arborilor la o distanta mai mica de 2 metri daca acestea cresc la inaltime mai mare de 2 metri, in cazul de fata toate acestea fiind la nici 20 cm de zidul casei noastre. Pana sa ne impotmolim cu lucrarile de izolatie, nu am facut niciun fel de comantariu legat de acest fapt, chiar daca in spatele casei noi avem o fasie de pamant de 1m latime, care insa nu este recunoscut de vecin. Trebuie stiut faptul ca in anii '60-'70 legea a cerut ca la constructia unei case noi, fundatia acesteia sa fie facuta la 1 metru distanta fata de fundatia veche, inspre terenul pe care se face constructia, tocmai in ideea, ca daca mai tarziu vecinii n-o sa fie in relatii bune, totusi sa fie posibila executarea lucrarilor de intretinere a casei, fara sa fie nevoie de a intra in curtea vecinului. Casa noastra a fost construita conform acestor prescriptii legislative, insa terenul respectiv nu a fost separat cu gard, pentru ca pe atunci ne-am inteles bine cu vecinii (bunicii actualului proprietar).
In fine, problema sta in felul urmator: inainte de a incepe lucrarile, am vorbit cu vecinul despre intentiile mele si i-am cerut acordul sau de a intra in curtea sa. Pe moment, acesta a fost de acord, insa dupa cateva zile sotia sa ne-a atacat verbal cum ca "ce credem, ca facem ce vrem?" si ca nici sa nu ne gandim ca o sa ne dea voie de a intra acolo. Cand am vazut ca nu se poate discuta cu ei, am mers la primarie si am cerut ajutorul celor de la urbanistica. Au venit la fata locului, au discutat cu amandoua parti si ne-au cerut sa rezolvam problema pe cale pasnica, moment in care vecinul a spus ca este de acord, dar cum tocmai se pregatesc sa plece in vacanta la mare, sa ne apucam de lucru dupa ce ei ajung acasa. Noi am zis: bine, sa fie! Au trecut cele 2 saptamani (sau cati au fost), vecinii au ajuns acasa si cand sa ne apucam de treaba, zice vecinul ca intre timp s-a razgandit si nu ne mai lasa sa intram. Acesta a fost momentul critic pentru noi. A doua zi, in timp ce eram la servici, tatal meu a desfacut gardul, a intrat pe portiunea de 55 centimetrii (cat face picatura stresinilor) si a inceput sa taie crengile copacilor care erau chiar linga zidul casei. Nici vecinul nu a stat pe ganduri, a sunat la politie, iar celor doi agenti ajunsi la fata locului le-a spus ca tatal meu l-a atacat cu toporul. Politistii, in nestiinta de cauza, au vrut sa faca proces verbal tatalui meu, insa, dupe ce tata le-a explicat care este situatia, au ajuns la un simplu avertisment. Intrebat de catre politisti de ce nu ne lasa sa facem lucrarile de izolare, vecinul a sustinut ca de fapt el a fost de acord tot timpul sa intram si sa facem lucrarile, cu conditia ca el sa fie acasa pe timpul cat noi suntem in curtea sa. Dupa aceasta faza am discutat cu niste specialisti in cadastru, care in unanimitate mi-au sugerat sa caut un avocat si sa intentez un proces, in urma caruia un specialist denumit de judecatorie va face o expertiza si va sugera unde trebuie sa treaca linia de hotar, linie pe care vom putea construi un gard si atunci nu ne mai poate retine in munca vecinul cu aberatiile lui aleatorii. Discutiile au fost urmate de fapte, acum suntem dupa vreo 5 procese, unul fiind proces deschis, desfasurat la fata locului, unde au fost interogate martorii fiecarei parti. Martorul vecinului a fost fata unui alt vecin al sau pe partea cealalta, care insa dupa anii copilariei s-a mutat in alt oras, deci nu prea a fost la curent ce si cum a fost acum 45 de ani (parintii sai sunt decedati, casa este dat in chirie unor tineri casatoriti). Probabil nu au gasit alt vecin, care sa dea marturie impotriva noastra, noi fiind in relatii bune cu totii. Martorul nostru a fost omul primariei de atunci (un batran, din fericire cu mintea limpede), care fiind de la urbanism, in momentul inceperii constructiilor (in anul 1964) a aplicat legea, chiar el infigand in pamant tarusul cu care a indicat locul inceputului fundatiei casei noi.
Cu o saptamana inainte de ultimul proces am avut in mana expertiza specialistilor, rezultatul careia a fost foarte interesanta. Trebuie stiut faptul ca in spatele gradinilor trece un parau, albia acestuia fiind largita in urma cu 24-25 de ani. In urma acestor lucrari, s-au pierdut anumite suprafete de teren din fiecare imobil, dar cum cursul paraului nu a fost modificat, doar albia acestuia a fost largita, suprafetele pierdute sunt direct proportionale cu latimea imobilelor. Dupa masuraturile efectuate acum, s-a evidentiat faptul ca de la noi lipsesc 39m2, iar de la vecin 10m2. Latimea terenului nostru este 6m, iar a vecinului 9,75m. Interesant nu? Un alt aspect, de care s-au legat specialistii si dupa care au tras concluzia ca in spatele casei avem numai 55cm (de fapt picatura stresinii) este un stalp vechi de 30-35 de ani (dupa aprecierea specialistilor), care fiind nemiscat de atunci ar putea arata linia veche de hotar. Casa insa a fost construita acum 45 de ani, stalpul vechi de 35 de ani nereprezentand nicio dovada in legatura cu locul vechiului hotar. Oare specialistii nu si-au dat seama de aceasta contradictie? Si cum ramane cu marturia omului de la urbanism, care personal a aplicat legea de atunci, mutand locul noii fundatii cu un metru fata de locul casei vechi? Am decis sa acceptam rezultatul masuraturilor, fiindca se folosesc aparate moderne, eventualele erori fiind nesemnificative si oricum aceste rezultate confirma faptul ca in afara de terenul pierdut in spatele gradinii, mai exista undeva o alta lipsa din suprafata imobilului nostru ... si cum nu s-au facut modificari pe laterala imobilelor cu vecinatatile fiecaruia dintre noi, este evident ca acea fisie de teren de 1 metru latime pe langa spatele casei noastre face diferenta mare intre lipsurile de suprafata ale celor doua imobile. Nu am fost insa de acord cu propunerea lor de 55cm ca fiind distanta de la zidul casei pana la linia de hotar, fiindca adevarul este alta.
La ultimul proces (cu 2 saptamani in urma) am cerut ca specialistii sa ne dea explicatii cum au ajuns la concluziile de mai sus si sa reflecte asupra nonsensului cu stalpul nemiscat de 30-35 de ani si casa demolata in urma cu 45 de ani. Raspunsul nu a intarziat sa apara, acum 2 zile am primit completarea la expertiza in care specialistii trec total pe langa subiect, nu dau raspuns la ceea ce am intrebat si prin expresiile lor mai sunt si avocatii paratului. Un lucru pe langa care nu se poate trece neobservat este faptul ca chiar in ziua ultimei judecati, vecinul s-a apucat de facut un nou gard/poarta, demoland gardul vechi , evident scotand si stalpul acela despre care specialistii au scris in expertiza ca fiind indicatorul liniei de hotar, iar in completarea la expertiza afirmand ca de fapt nu au luat ca un indicator, ci au facut o observatie, cum ca stalpul este exact pe linia picaturii de stresina. Intre timp vecinul e pe cale de finalizare a noului gard (a facut doua stalpuri din beton armat chiar pe fasia de teren de un metru, care este obiectul procesului de granituire. Deci lucrurile se complica. In aceasta situatie ce putem sa facem? Mai este nevoie/are rost sa cerem o alta expertiza -platind din nou o suma bunicica-, stiind ca rezultatul masuraturilor va fi asemanator? ... Eventual parerea/propunerea celorlalti specialisti va fi cea reala, dar asta nu se stie sigur.
Faptele si datele insirate ar trebui sa ne dea siguranta castigului cazului, dar incep sa pierd increderea in justitie. Mi se pare ca nu se face o munca amanuntita si ca se pierd din vedere aspecte extrem de elocvente. Sper sa gresesc.
Netinand cont de faptul ca suntem in plin proces, vecinul a demolat gardul si poarta sa spre strada, scotand si stalpul acela, care dupa parerea expertilor judiciari ar fi reprezentat dovada ca acolo a fost fundatia casei vechi. Motivul vecinului a fost unul foarte simplu: vrea sa construiasca o poarta noua. Aceasta s-a si facut (bine dichisit, din beton armat, pana la coltul casei noastre), timp in care s-au consumat inca doua sedinte in fata instantei. Noi am cerut reanalizarea expertizei juridice si explicarea faptului cum au ajuns la concluzia ca ne revine numai o jumatate de metru pe langa casa. Atunci expertii au propus executarea unor sapaturi arheologice, in urma carora daca s-ar gasi ramasite ale casei vechi, demolate, s-ar putea dovedi daca avem dreptate sau nu. Am respins aceasta propunere ca fiind fara folos si neconcludent, dat fiind faptul ca acea portiune de teren a fost folosita de catre vecin timp de 40 de ani, s-au facut deja sapaturi nenumarate (introducerea conductelor de canalizare si apa potabila, constructia unor stalpuri de sustinere a vitei de vie din curtea vecinului, sadirea de pomi, copaci, flori s.a.) in urma carora deja s-au pierdut eventualele urme ale constructiei de odinioara. In ultimul moment, chiar cu 2 zile inainte de sedinta finala, dosarul nostru s-a completat cu o copie legalizata dupa autorizatia de constructie si un act pe langa aceasta, obtinut de la Arhivele Nationale, toate acestea fiind eliberate in momentul demolarii casei vechi, in care se scrie negru pe alb tot ceea ce a declarat si martorul nostru (semnatura sa se afla pe actul in cauza), adica faptul ca se cere ca noua constructie sa se execute cu cel putin 1 metru dinspre vecin si cu 1,5 metri dinspre strada, masurat de la locul zidului casei vechi. In acest fel dovezile noastre au fost cat se poate de clare, vecinul neputand aduce niciun argument care sa dovedeasca contrariul. Dupa o saptamana de la ultima sedinta, judacatoria a emis o sentinta care ne-a lasat cu gura cascata: avem dreptul sa facem gardul pe linia picaturii de stresina, adica la 0,55 metri de casa, dupa cum au propus (fara vreun indiciu clar in acest sens) expertii judiciari.
Normal urmeaza o perioada de 15 zile (din ziua in care vom primi in scris sentinta judecatoreasca), timp in care avem dreptul sa facem recurs. Intrebarea este daca exista sanse sa se schimbe ceva, daca este necesar sa venim cu noi argumente/dovezi, eventual ar fi indicat sa cautam un alt avocat? In general ce posibilitati mai exista de a obtine ceea ce ne revine, daca in ciuda dovezilor evidente pe care le-am prezentat, judecatoria a adus un asemenea verdict? Si atunci cum ramane cu marturia omului de la primarie? Daca prin verdict se sugereaza ca nu am avea dreptate, atunci martorul nostru trebuia sa minta sub juramant si ar trebui sa intre la puscarie, nu-i asa? Evident ca nu a mintit si documentele sustin cele spuse de el si totusi declaratia sa nu este luata in considerare. Acum simtim pe pielea noastra cat de jos am ajuns ca societate, ca nu putem avea incredere in legile/organele/institutiile de drept a tarii.
avocatnet.ro explicăm legislația
VONPAUL006 
ctcristina