Am nevoie de un avocat bun pentru un proces de paternitate

Tatal care i-a dat nastere este tatal copiluui. In drept mai opereaza un principiu si anume ca un copil il are drept tata pe sotul mamei. Cel mai bine ar fi sa se faca un test ADN si atunci se va lamuri situatia . S-au mai vazut cazuri in care o femeie a avut un copil cu cineva ,iar pe urma a vrut sa il oblige pe altul la plata pensiei de intretinere. Daca nu aveti posibilitatea sa angajati un avocat faceti adresa la barou pentru aparator din oficiu.( O.U.G 51/ 2008).

Femeia aceasta are (ma rog ...a avut pentru ca e mort) un tata. Pe cel care a recunoscut-o. (cel putin din punct de vedere al legii).
Daca cineva care are un tata ar putea sa deschida un proces de stabilire a paternitatii rezulatul ar fi: doi tati. (imposibil)
Ca atare, procesul de stabilire a paternitatii nu poate fi deschis mai inainte de a se finaliza cu succes un alt proces, si anume acel proces in urma caruia se inlatura cu efect retroactiv paternitatea stabilita initial prin acea recunoastere.

De vreme ce tatal care a facut recunoasterea nu era casatorit cu mama femeii la vremea nasterii sau conceptiei sale, atunci acest proces este un proces de contestare a recunoasterii de paternitate. (altminteri ar fi fost unul de tagada de paternitate. In limbaj obisnuit denumirile actiunillor par ca seamana ...dar nu rasar, vorba romanului... adica, juridic sunt doua actiuni cu totul diferite)

In prima faza (aceea a contestarii recunoasterii) nu se poate judeca procesul decat in Romania. Procesul acesta nu are nici o legatura cu existenta sau nu a unui presupus tata si cu atat mai putin cu locul pe unde se zice ca ar locui presupusul tata.

Mai mult, din cate inteleg instantele romane nu au admis actiunea de contestare a recunoasterii facute de femeie prin anii 97-98. Ceea ce inseamna ca o noua actiunea ar fi respinsa in urma invocarii exceptiei autoritatii de lucru judecat.

romascanu a scris:

Femeia aceasta are (ma rog ...a avut pentru ca e mort) un tata. Pe cel care a recunoscut-o. (cel putin din punct de vedere al legii).
Daca cineva care are un tata ar putea sa deschida un proces de stabilire a paternitatii rezulatul ar fi: doi tati. (imposibil)
Ca atare, procesul de stabilire a paternitatii nu poate fi deschis mai inainte de a se finaliza cu succes un alt proces, si anume acel proces in urma caruia se inlatura cu efect retroactiv paternitatea stabilita initial prin acea recunoastere.

De vreme ce tatal care a facut recunoasterea nu era casatorit cu mama femeii la vremea nasterii sau conceptiei sale, atunci acest proces este un proces de contestare a recunoasterii de paternitate. (altminteri ar fi fost unul de tagada de paternitate. In limbaj obisnuit denumirile actiunillor par ca seamana ...dar nu rasar, vorba romanului... adica, juridic sunt doua actiuni cu totul diferite)

In prima faza (aceea a contestarii recunoasterii) nu se poate judeca procesul decat in Romania. Procesul acesta nu are nici o legatura cu existenta sau nu a unui presupus tata si cu atat mai putin cu locul pe unde se zice ca ar locui presupusul tata.

Mai mult, din cate inteleg instantele romane nu au admis actiunea de contestare a recunoasterii facute de femeie prin anii 97-98. Ceea ce inseamna ca o noua actiunea ar fi respinsa in urma invocarii exceptiei autoritatii de lucru judecat.

Am inteles, dar sa zicem ca ar mai introduce o actiune si i-ar fi respinsa, s-ar putea adresa instantei internationale.
Tatal care a recunoscut-o stia ca nu e a lui, tatal bun venea in fiecare an cu familia in Romania (sotia din Germania stia si ea), trimiteau regulat pachete.

Exact asta a fost actiunea introdusa aici, de contestare a paternitatii. Inteleg ca s-a judecat deja, dar in stilul romanesc si presupun ca o instanta internationala nu o sa accepte motivatia judecatorului nostru care a impachetat repede dosarul in stilul caracteristic.

Adica la ce ma refer, din moment ce acela este tatal bun, presupun ca se poate dovedi adevarul, pentru ca asta e adevarul. Ma gandesc ca nu se poate o instanta sa promoveze o minciuna pe motivele mentionate.

Ce optiuni si sanse ar fi, daca puteti sa-mi raspundeti.
Multumesc.

Poate fi vorba de autoritatea de lucru judecat numai dacă instanţa care a pronunţat hotărârea din 1997-1998 s-a pronunţat asupra fondului cauzei şi nu a respins acţiunea prin admiterea unei excepţii. În caz contrar, nu există autoritate de lucru judecat, o nouă cerere de chemare în judecată poate fi făcută de către copilul recunoscut (de 36 de ani în prezent) în contradictoriu cu moştenitorii tatălui care a recunoscut-o, acţiune ce poate fi introdusă numai în România, nu în Germania. După soluţionarea favorabilă a acestei acţiuni în România, se poate introduce o acţiune de stabilire a paternităţii în Germania sau în România. ;)

eder a scris:

Exact asta a fost actiunea introdusa aici, de contestare a paternitatii. Inteleg ca s-a judecat deja, dar in stilul romanesc si presupun ca o instanta internationala nu o sa accepte motivatia judecatorului nostru care a impachetat repede dosarul in stilul caracteristic.

Daca am "ghicit" (vorba vine, pentru ca am expus mai sus ratiunile pentru care se putea ajunge la o astfel de concluzie - ca o instanta s-a pronuntat asupra unei actiuni in contestare) nu mai am de unde sa ghicesc si motivatia judecatorului ori "stilul" caracteristic sau ba in care s-o fi judecat. Mai mult, am vazut si actiuni, in materie de filiatie, destul de nefericit conduse de impricinati (cu probe subtirele sau deloc) asa incat nu pot sa plec neaparat de la premisa ca de vina ar fi doar vreun stil caracteristic al judecatorului roman.

Iar daca instanta aceea chiar s-a pronuntat pe fond (cum banuiesc eu din cele doua vorbe despre motivare pe care le-ati scris dvs. - reflectand faptul ca instanta nu a fost tentata sa traga vreo concluzie din simpla absenta a paratului) si nu pe exceptie (cum bine zicea @cora) atunci chiar ar fi nevoie de o minune (ca tot e sarbatoare) ca sa se poata trece peste exceptia autoritatii de lucru judecat.

Mergand pe ghicitelea (pentru ca nu am acte in fata) mai mult de atat n-am ce sa spun.