Cererea de intervenite este o veritabila cerere de chemare in judecare cu toate ca ea este conexa actiunii principale.
Interventia in nume propriu in cauza expusa de dvs este admisibila, in conditiile in care intervenientul a dovedit existenta acelui antecontract de vanzare-cumparare al terenului.
Ma intriga insa cum de acel antecontract a ramas un act secret incat nu stia nici unul din ceilalti mostenitori despre existenta lui? Nu cumva este intocmit ad-hoc acuma, (si datat in 1999) cu scopul de a da o intorsatura situatiei actuale a partajului mostenirii?
Eu as cere instantei sa se verifice acel antecontract prin expertiza de specialitate care sa constate daca acel inscris "antecontract" este intocmit in anul 1999 sau este de curand intocmit, acuma in zilele noastre?
Daca dovediti prin expertiza ca antecontractul este unul adhoc intocmit cu scopul de a frauda vreuna din parti, atunci ai sansa se fie eliminat intervenientul din "competitie".
Posibil ca instanta sa admita cererea intervenientului si sa atribuie in natura lotul promis spre vanzare, catre mostenitorul-promitent-vanzator.
Daca exista diferente ca si valoare, pentru egalizarea loturilor,s-ar putea sa il oblige pe mostenitorul-promitent-vanzator sa plateasca o sulta catre ceilalti mostenitori-dupa caz.
Apropo de actul secret despre care tocmai pomenisem ieri: ar trebui sa atacati acel act secret (antecontractul) ca fiind o simulatie, printr-o actiune in simulatie separata. In conditiile acestea, banuiesc ca se va suspenda judecarea cauzei pana la solutionarea actiunii in simulatie.
Actul secret este opozabil inter partes iar celelalte parti carora li se opune acel act pot invoca simulatia in favoarea lor.
Eu zic sa incercati si varianta aceasta, care este un pic mai ieftina pentru cleintii dvs decat cea cu expertizarea actului.
Multumesc pentru raspunsuri, dar NU ATI INTELES SITUATIA! Intervenientul pretinde ca i s-a vandut TOT TERENUL!
Solicita ca instanta sa constate ca s-a incheiat o promisiune de vanzare si sa dea o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare.
In notele de sedinta eu am mers pe urmatorul rationament :
Invederam, Onoratei Instante, faptul ca promisiunea de vanzare, se deosebeste de contractul de vanzare-cumparare, in primul rand prin natura obligatiei la care ii da nastere : adica obligatie de a face si nu de a da,
( respectiv de a transfera proprietatea asa cum se intampla in cazul contractului ). Prin urmare, chiar daca instanta ar constata ca s-a incheiat o promisiune de vanzare - cumparare, efectul acestei constatari nu ar putea fi, in nici un caz, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de proprietate.
In baza actului sub semnatura privata, instanta nu poate constata ca a avut loc vanzarea-cumpararea terenului, deoarece:
I. Prin exceptie de la principiul consensualismului, in cazurile special prevazute de lege, vanzarea devine un contract solemn.
Astfel, terenurile – indiferent daca sunt situate in intravilanul sau extravilanul unei localitati si indiferent de suprafata lor – pot fi instrainate,( dobandite ) prin acte juridice intre vii, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai daca actul a fost incheiat in forma autentica, conform art. 2 din Legea nr.54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor.
I.I Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut, iar consimtamantul partilor trebuie sa fie manifestat in forma prevazuta de lege, respectiv, prin act autentic.
Nici aceasat conditie nu a fost respectata la incheierea actului mentionat.
Astfel, la data de 9.08.1999, cand a fost intocmit actul sub semnatura privata, proprietarii terenului in litigiu erau unul dintre reclamanti si paratul – care au semnat actul in calitate de vanzatori, dar si celalalt reclamant, care nu a stiut nimic despre vanzarea terenului si nu si-a exprimat acordul in nici un fel.
VA rog, marti am termen si nu stiu daca e suficient sa merg doar pe aceste concluzii!