unika01 a scris:
Ar trebui sa anunt undeva ca sotul meu face crize? Un medic psihiatru? Am vreo sansa sa obtin un ordin de restrictie? Il pot obliga sa faca un control?
Stimata doamna,
Imi pare rau ca treceti printr-un asemenea cosmar, insa exista solutii la care dv. trebuie sa recurgeti rapid si fara ezitare.
Din descrierea dv., sotul manifesta intr-adevar simptome de psihoza, iar aceasta problema nu trebuie tratata superficial sub nicio forma. Bolnavii trebuie sa se afle in spital si sa primeasca tratament adecvat, nu sa aiba tentative sortite esecului de a functiona social si sa relationeze defectuos cu membri ai familiei sau alte persoane, pe care sa le aduca in clumea disperarii !...
Avand eu insami pregatire medicala si chiar specializare in psihiatrie, va pot spune: DA! Sotul poate fi obligat sa faca un control psihiatric si poate fi chiar internat impotriva vointei lui daca se stabileste ca este cazul. Am asistat in cariera mea la cazuri de internare nevoluntara; imaginea a fost destul de dramatica, insa cam aceasta era solutia in acel moment...
Va voi prezenta legislatia care va lamureste aceste aspecte:
1. Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, republicata in 2012, stipuleaza:
Art. 29. (1) In alcatuirea si in punerea in aplicare a programului terapeutic medicul psihiatru este obligat sa obtina consimtamantul pacientului si sa respecte dreptul acestuia de a fi asistat in acordarea consimtamantului.
(2) Medicul psihiatru poate institui tratamentul fara obtinerea consimtamantului pacientului in urmatoarele situatii:
a) comportamentul pacientului prezinta un pericol iminent de vatamare pentru el insusi sau pentru alte persoane;
b) pacientul nu are capacitatea psihica de a intelege starea de boala si necesitatea instituirii tratamentului medical si nu are un reprezentant legal ori nu este insotit de un reprezentant conventional;
c) pacientul este minor sau pus sub interdictie, caz in care medicul psihiatru este obligat sa solicite si sa obtina consimtamantul reprezentantului legal.
(3) In situatiile prevazute la alin. (2) lit. a) si b), in care nu se obtine sau nu se poate obtine consimtamantul reprezentantului legal ori conventional al pacientului, medicul psihiatru instituie procedurile de diagnostic si tratament pe care le considera necesare pe perioada limitata pentru rezolvarea urgentei. Aceste cazuri vor fi notificate si supuse analizei comisiei prevazute la art. 61 alin. (1).
(4) Daca medicul nu detine informatii referitoare la existenta si identitatea reprezentantului legal ori conventional prevazut la alin. (3), are obligatia de a informa, de indata, autoritatea tutelara sau, in cazul minorilor, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala in care pacientul isi are domiciliul sau resedinta ori, in cazul in care acestea nu sunt cunoscute, pe cele in a caror unitate administrativ-teritoriala se afla unitatea medicala.
Art. 30. Consimtamantul poate fi retras in orice moment de catre pacient sau de reprezentantul sau legal ori conventional, medicul psihiatru avand obligatia sa informeze pacientul sau reprezentantul sau legal ori conventional asupra urmarilor intreruperii tratamentului. Medicul psihiatru are dreptul de a continua aplicarea masurilor terapeutice pe perioada strict necesara in cazul in care apreciaza ca intreruperea tratamentului are drept consecinta aparitia periculozitatii pentru sine sau pentru alte persoane, din cauza bolii. Aceste cazuri vor fi notificate si supuse analizei comisiei de revizie a procedurii, in conformitate cu prevederile art. 61.
Art. 53. Procedura de internare nevoluntara se aplica numai dupa ce toate incercarile de internare voluntara au fost epuizate.
Art. 54. O persoana poate fi internata prin procedura de internare nevoluntara numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica si considera ca:
a) din cauza acestei tulburari psihice exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) in cazul unei persoane suferind de o tulburare psihica grava, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat.
Art. 55. Internarea nevoluntara se realizeaza numai in spitale de psihiatrie care au conditii adecvate pentru ingrijiri de specialitate in conditii specifice.
Art. 56 (1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;
b) familia persoanei;
c) reprezentantii administratiei publice locale cu atributii in domeniul social-medical si de ordine publica;
d) reprezentantii plitiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum si de catre procuror;
e) instanta de judecata civila, ori de cate ori apreciaza ca starea sanatatii mintale a unei persoane aflate in cursul judecatii ar putea necesita internare nevoluntara.
(2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin. (1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstantelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntara, a datelor de identitate ale persoanei in cauza si a antecedentelor medicale cunoscute.
(3) Procedura revazuta la art. 61 si urmatoarele se aplica in mod corespunzator.
Art. 57 (1) Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. In cazul in care comportamentul persoanei in cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor, in conditiile respectarii tuturor masurilor posibile de siguranta si respectarii integritatii fizice si demnittii persoanei.
(2) Transportul bolanvului psihic cu ambulanta se efectueaza, intotdeauna, cu insotitor.
Art. 58. Medicul psihiatru, dupa evaluarea starii de sanatate mintala a persoanei aduse si dupa aprecierea oportunitatii internarii nevoluntare, are obligatia de a informa imediat persoana respectiva si reprezentantul legal al acesteia cu privire la hotararea de a o supune unui tratament psihiatric, precum si cu privire la propunerea de a o supune internarii nevoluntare. Totodata, in termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, medicul psihiatru trimite documentatia necesara propunerii de internare nevoluntara comisiei prevazute la art. 61 alin. (1), prin conducerea unitatii medicale respective, si informeaza persoana ca va fi examinata de catre aceasta comisie, aducand aceasta la cunostinta reprezentantului legal sau conventional al pacientului.
Art. 59. Daca medicul nu detine informatii referitoare la persoanele prevazute la art. 58, are obligatia de a informa conducerea unitatii medicale, care va transmite informatia, de indata, autoritatii tutelare sau, in cazul minorilor, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala in care pacientul isi are domiciliul sau resedinta ori, in cazul in care acestea nu sunt cunoscute, pe cele in a caror unitate administrativ-teritoriala se afla unitatea medicala.
Art. 60. (1) Daca medicul psihiatru considera ca nu exista motive medicale pentru internarea nevoluntara, va inscrie constatarea sa, cu motivarea respectiva, in documentatia medicala.
(2) Medicul psihiatru va informa institutia care a sesizat respectivul caz, precizand motivele care au stat la baza deciziei sale.
Art. 61. (1) Propunerea de internare nevoluntara, intocmita potrivit prevederilor art. 58, este analizata de catre o comisie special constituita in acest sens, in termen de cel mult 48 de ore de la primirea propunerii, dupa examinarea persoanei respective, daca aceasta este posibila.
(2) Comisia prevazuta la alin. (1) este alcatuita din 3 membri numiti de managerul spitalului, si anume: 2 psihiatri si un medic de alta specialitate sau un reprezentant al societatii civile.
(3) Modalitatea de desemnare, procedura de selectie si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca reprezentantii societatii civile se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.
(4) Hotararea comisiei va cuprinde:
a) diagnosticul;
b) solutia adoptata;
c) motivarea solutiei;
d) semnaturile tuturor membrilor comisiei.
(5) Decizia de internare nevoluntara a comisiei prevazute la alin. (1) se va consemna in dosarul medical al pacientului si va fi comunicata de indata acestuia, precum si reprezentantului sau legal sau conventional. In baza acestei decizii, pacientul va fi internat nevoluntar.
(6) Decizia de internare nevoluntara a comisiei prevazute la alin. (1) va fi inantata de catre conducerea unitatii medicale, in termen de 24 de ore, judecatoriei in a carei circumscriptie se afla unitatea medicala, odata cu documentele medicale referitoare la pacientul in cauza.
(7) Pana la pronuntarea hotararii instantei cu privire la confirmarea deciziei de internare nevoluntara, pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic de catre comisia prevazuta la alin. (1), la un interval ce nu va depasi 5 zile.
Art. 62. (1) Judecarea se face in regim de urgenta, in camera de consiliu.
(2) Participarea si ascultarea pacientului sunt obligatorii, daca starea sanatatii sale o permite. In caz contrar, judecatorul poate dispune audierea pacientului in unitatea sanitara.
(3) Pacientul va fi aparat din oficiu, daca nu are aparator ales.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Pacientul si reprezentantul legal sau conventional al pacientului pot solicita efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice sau pot propune orice alte probe, in conditiile legii.
(6) Instanta hotaraste, dupa caz, confirmarea sau incetarea internarii medicale nevoluntare.
(7) Daca instanta apreciaza ca nu se impune mentinerea internarii, insa tratamentul este necesar, poate dispune, dupa ascultarea reprezentantului legal ori conventional al pacientului, inlocuirea internarii medicale cu tratamentul ambulatoriu, prin reteaua ambulatorie teritoriala de psihiatrie.
(8) Hotararea instantei poate fi atacata cu recurs, in termen de 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsa.
(9) Recursul nu suspenda executarea.
Art. 63. (1) In caz de urgenta, medicul psihiatru, dupa evaluarea starii de sanatate mintala a persoanei aduse si dupa aprecierea oportunitatii internarii nevoluntare, dispune internarea nevoluntara a pacientului si informeaza despre aceasta, de indata, persoana respectiva, reprezentantul legal sau conventional ori, dupa caz, autoritatea tutelara, precum si comisia prevazuta la art. 61 alin. (1).
(2) Internarea nevoluntara de urgenta este supusa revizuirii comisiei prevazute la art. 61 alin. (1) In termen de 24 de ore de la primirea instiintarii cu privire la internarea nevoluntara.
(3) In cazul in care comisia confirma decizia de internare nevoluntara, prevederile art. 61 alin. (2)-(7) si art. 62 se aplica in mod corespunzator.
Art. 64. In cazul in care un pacient internat voluntar isi retrage consimtamantul si sunt intrunite conditiile prevazute la art. 45, medicul psihiatru curant declanseaza procedura de mentinere a internarii nevoluntare.
Art. 65. (1) Comisia prevazuta la art. 61 alin. (1) are obligatia de a reexamina pacientii la cel mult o luna si ori de cate ori este nevoie in functie de starea acestora, precum si la cererea medicului sef de sectie, a pacientului, a reprezentantului legal sau conventional al pacientului, precum si a procurorului.
(2) in situatia in care nu se mai constata conditiile care au determinat hotararea de internare nevoluntara, tinand cont si de opinia medicului psihiatru care are in ingrijire pacientul, comisia prevazuta la art. 52 alin. (1), prin examinarea directa a pacientului si a dosarului sau medical, constata incetarea conditiilor care au impus internarea nevoluntara.
(3) Comisia prevazuta la art. 61 alin. (1) va informa conducerea unitatii medicale, care va sesiza, de indata, judecatoria care a hotarat confirmarea internarii nevoluntare in legatura cu propunerea de incetare a conditiilor care au impus internarea nevoluntara, propunand confirmarea acesteia din urma.
(4) Prevederile art. 62 se aplica in mod corespunzator.
Art. 66. (1) Daca instanta judecatoreasca competenta nu confirma internarea nevoluntara, persoana in cauza are dreptul de a parasi imediat unitatea spitaliceasca sau poate solicita, in urma consimtamantului scris, continuarea tratamentului.
(2) Daca o persoana aflata in procedura de internare nevooluntara paraseste unitatea spitaliceasca fara sa existe decizia comisiei prevazute la art. 52 alin. (1) in acest sens sau hotararea insantei de judecata competente, unitatea spitaliceasca are obligatia de a sesiza imediat organele de politie si parchetul d epe langa instanta judecatoreasca competenta, precum si reprezentantul legal sau conventional.
(3) Cand masura internarii nevoluntare a fost luata fata de un pacient in a carui ocrotire se afla un minor sau o persoana pusa sub interdictie, careia i s-a instituit curatela ori o persoana care, din cauza bolii, varstei sau altei cauze are nevoie de ajutor, medicul va informa, de indata, autoritatea tutelara de la domiciliul sau resedinta pacientului.
Art. 67. Pacientul internat nevoluntar este tratat in conditii similare celor in care sunt ingrijiti ceilalti pacienti din unitatea de psihiatrie respectiva, cu respectarea prevederilor art. 43.
Art. 68. (1) Limitarea libertatilor individuale ale pacientului internat nevoluntar poate fi justificata numai prin raportare la starea de sanatate a pacientului si la eficienta tratamentului. Nu pot fi limitate urmatoarele drepturi:
a) comunicarea cu orice autoritate, cu membrii familiei, cu reprezentantul legal sau conventional ori cu avocatul;
b) accesul la corespondenta personala si utilizarea telefonului in scop privat;
c) accesul la presa sau la publicatii;
d) dreptul la vot, daca nu se afla intr-o situatie de restrangere a drepturilor cetatenesti;
e) exercitarea libera a credintei religioase.
(2) Pacientul internat nevoluntar are dreptul de a fi informat asupa regulamentului de functionare a unitatii spitalicesti.
(3) Internarea nevoluntara nu constituie o cauza de restrangere a capacitatii juridice a pacientului.
2. Legea 25/2012 privind modificarea şi completarea Legii 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie mentioneaza faptul ca violenţa în familie nu se referă doar la abuzul fizic sau sexual, ci sunt asimilate ca acte violente si: violenţa verbală, psihologică, socială sau spirituală, incluzand actele de gelozie şi izolarea persoanei de familie şi prieteni, interzicerea desfăşurării activităţii profesionale, provocarea de stări de tensiune, interzicerea accesului la valorile culturale, etnice sau religioase.
Pentru a obţine un ordin de protecţie şi de restricţie faţă de agresor, trebuie să completati o cerere care va fi scutită de taxa judiciară de timbru şi care va fi judecată de urgenţă. Cererea se depune la judecătoria de care aparţineti cu domiciliul sau reşedinţa.
Agresorul poate fi evacuat de la domiciliul comun (indiferent dacă acesta e titularul dreptului de proprietate), i se interzice să se apropie de dv. la o distanţă de minimum 200 de metri, nu are voie să va contacteze telefonic sau să corespondeze cu dv. Ordinul de interdicţie nu poate depăşi doi ani, însă există posibilitatea ca la expirarea lui, să fie prelungit.
De asemenea, instanţa îl poate obliga pe agresor să suporte unele costuri, cum ar fi cheltuieli medicale, de judecată ori cele generate de adăpostirea dv. Mai mult, există câteva situaţii în care se poate alege cu amenda: va fi sancţionat cu 500-1.000 de lei pentru refuzul părăsirii adăpostului sau pentru încercarea de a se apropia de dv.
Tot în instanţă mai puteti solicita, in calitate de persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei: reintegrarea dv. în locuinţa familiei, daca este cazul, limitarea dreptului de folosinţă a agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune - atunci când aceasta poate fi astfel partajată, încât agresorul să nu vină în contact cu dv., dar şi interdicţia lui de a se deplasa în anumite localităţi sau zone pe care dv. le vizitati periodic. De asemenea, in cazul in care detine arme, agresorul e obligat să le predea Poliţiei.
In calitate de victima a violenţei în familie, aveti dreptul la consiliere şi asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii. La nevoie, va puteti adresa unităţilor ce oferă gratuit servicii sociale destinate victimelor violenţei în familie. Aceste unităţi pot fi publice, private sau în parteneriat public-privat, iar instanţa îl poate obliga pe agresor să suporte şi chiria, şi întreţinerea pentru locuinţa temporară unde dv., copiii minori (daca este cazul) sau alţi membri ai familiei ar urma să locuiti din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
Inculpatul poate fi obligat de instanţă să apeleze la consiliere psihologică, psihoterapie sau la alte astfel de forme de îngrijire.
Până să ajungeti în instanţă, va puteti adresa Poliţiei sau puteti apela numărul de urgenţă 112.
Sper sa va fi fost de folos!
avocatnet.ro explicăm legislația
unika01, utilizator
ContSters452501