Interpretarea art.781(2) NCPC

Eu consider ca sintagma unde debitorul şi-a deschis contul se referă la sucursala la care şi-a deschis efectiv acel cont, şi numai la ea (situaţie în care executorii din A, B, C şi D nu ar avea competenţă).Atat dupa o interpretare gramaticala cat si dupa o interpretare practica a textului legal.Poate ca juridic e favorabila a doua interpretare.

Nu am precizat care dintre alternative ar fi favorabilă, nici cui i-ar fi favorabilă, tocmai pentru a înlătura subiectivismul răspunsurilor, subiectivism care ar putea fi indus de poziţia mea partizană.

Din acelaşi motiv, nu am precizat care este interpretarea mea dată textului de lege.

Jurisprudenţă pe subiect nu am găsit. Probabil că e prea devreme.

Unu. Textul cu aldine trebuie interpretat impreuna cu urmarea lui. Din acest ansamblu rezulta ca avem doua ipoteze care au fost tratate separat: fie debitorul are un singur cont fie are conturi multiple. In cea de a doua ipoteza, situatia este lamurita iar competenta teritoriala apartine oricarui executor judecatoresc care are birou intr-unul dintre locurile in care s-au deschis conturile.
Doi. In situatia unui cont unic trebuie facute cateva observatii:
- Sintagma "de la sediile secundare" este echivalenta logic cu sintagma "de la oricare dintre sediile secundare"

de la oricare dintre sediile secundare ale institutiei de credit unde debitorul si-a deschis contul

Altfel folosirea pluralului pentru sediu nu este logica pentru ca daca s-ar fi dorit alta solutie se putea scrie, evitand ambiguitatea

de la sediul secundar al institutiei de credit unde debitorul si-a deschis contul

Asadar, daca are un singur cont se aplica o alta regula decat in cazul conturilor multiple (legiuitorul le-a si tratat separat) iar competenta apartine si lui A, B, C sau D.

themis a scris:

Orice interpretare este binevenită, chiar dacă încalcă adagiul tertium non datur.

După părerea mea această prevedere specială cu privire la competența executorului a avut în vedere executarea silită prin poprire și trebuie interpretată prin prisma normei generale în materia competenței executorului judecătoresc, respectiv comtența dată de domiciliul sau sediul debitorului.

Deci, este competent executorul din circumscripția curții de apel unde debitorul are efectiv deschise conturi la instituțiile de credit.

Adică poate fi executat un debitor din București, prin poprire asupra unui cont deschis de acesta la Cluj, de către un executor in Cluj.

Dispozitivul încuviințării la executare ar fi bine să includă în aceste cazuri (debitorul nu are sediul sau domiciliul în circumscripția curții de apel unde este biroul executorului) și mențiunea aceasta, adică faptul că executarea se va face prin poprire asupra conturilor deschise de debitor în circumscipția curții de apel unde are sediul executorul.

Concret:

Debitorul are sediul în Cluj N. A deschis un cont bancar la sucursala din Cluj Napoca a unei banci cu sediul central în Bucureşti. Debitorul are şi un punct de lucru în Timişoara, localitate în care are domiciliul şi creditorul său.

Executorul judecătoresc din Timişoara instituie poprirea asupra tuturor conturilor bancare ale debitorului, în temeiul unui titlu executoriu (hotărîre definitivă a Tribunalului Timiş), încuviinţarea executării silite fiind făcută de Judecătoria Timişoara (judecătoria de la sediul executorului judecătoresc, instanţă de executare conform art.650 NCPC).

Acum, este el (executorul din Timişoara) competent (în temeiul competenţei executorului de la sediul principal sau, dupa caz, de la sediile secundare ale institutiei de credit unde debitorul si-a deschis contul, dacă ţinem seama de faptul că banca la care debitorul şi-a deschis contul are un sediu secundar în Timişoara, fără ca debitorul să fi deschis cont la acea sucursală), sau este competent executorul din Cluj Napoca, în temeiul competenţei executorului de la de la sediul principal sau, dupa caz, de la sediul secundar ale institutiei de credit unde debitorul si-a deschis (efectiv, nota subsemnatului) contul? Nu discutăm despre competenţa celuilalt executor (cel de la sediul central al băncii), această chestiune fiind, în opinia mea, limpede.

Aceeaşi chestiune, a competenţei teritoriale, se pune şi în privinţa Judecătoriei Timişoara ca instanţă de executare. Desigur, dacă luăm ad literam textul art.650(1) NCPC (instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea), atunci da, este competenţă, numai că, în opinia mea, textul nu trebuie interpretat atît de simplist, ci trebuie să se ţină seama de faptul că executorul care face executarea trebuie înţeles ca fiind executorul competent, potrivit legii, care face executarea.


Desigur, în materia popririi, competenţa este dată şi de sediul terţului poprit. Să fi mers legiuitorul atît de departe încît, în materia popririi conturilor bancare, să extindă competenţa teritorială (vorbind de executori) la oricare dintre subunităţile unei bănci, indiferent de faptul că debitorul are sau nu conturi efectiv deschise la acele subunităţi?