Interpretarea art.781(2) NCPC

Art.781(2) NCPC dispune:

(2) In cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenta apartine executorului judecatoresc al carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, dupa caz, de la sediul principal sau, dupa caz, de la sediile secundare ale institutiei de credit unde debitorul si-a deschis contul. Daca debitorul are mai multe conturi deschise, competenta pentru infiintarea popririi asupra tuturor conturilor apartine executorului judecatoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.

Sublinierile îmi aparţin şi au menirea de a atrage atenţia asupra textului a cărui interpretare o supun discuţiei.

Chestiunea este următoarea. Este competent executorul judecătoresc:

- de la sediul secundar al instituţiei de credit (banca) la care debitorul şi-a deschis efectiv contul, sau

- de la oricare sediu secundar al băncii, indiferent de faptul că debitorul are sau nu un cont la acea subunitate bancară, singura condiţie care ar trebui să fie îndeplinită fiind aceea ca debitorul să deţină un cont la banca respectivă?

Concret, dacă debitorul are cont la sucursala cu sediul în X a băncii cu sediul central în Z, banca centrala avînd sucursale şi în A, B, C şi D, competenţa aparţine executorilor din X şi din Z sau sunt competenţi inclusiv executorii din A, B, c şi D?

Cu alte cuvinte, sintagma unde debitorul şi-a deschis contul se referă la sucursala la care şi-a deschis efectiv acel cont, şi numai la ea (situaţie în care executorii din A, B, C şi D nu ar avea competenţă) sau la banca centrală (situaţie în care ar fi competenţi inclusiv executorii de la sediile celorlalte sucursale)?

Orice interpretare este binevenită, chiar dacă încalcă adagiul tertium non datur.