Gard construit gresit de vecin (cu 20 cm), in favoarea MEA

Exact acest fapt trebuie sa le transmiteti noilor proprietari la intalnirea cu acest obiect: ca sunteti de acord cu remedierea situatiei, cu mentiunea ca nu veti suporta nicio cheltuiala, greseala nefiind produsa din culpa dvoastra.
Noul proprietar ar avea ocazia sa va actioneze in judecata prin actiune in granituire si sa va ceara cheltuieli de judecata, insa mi-e greu sa cred ca va alege aceasta cale, care este mult mai costisitoare si mult mai indelungata in timp, mai ales ca anterior introducerii actiunii este obligat sa parcurga procedura informarii asupra avantajelor medierii.

Multumesc pentru raspuns, asa voi face.

In schimb ma sperie varianta cu grănițuirea, in special partea in care mi se vor solicita cheltuieli de judecata (care inteleg ca sunt mari -> citez : "varianta mult mai costisitoare")...
In astfel de actiuni (grănițuire), instanta analizeaza cumva si sirul de evenimente care a dus la producerea acelei situatii (cauzalitatea), sau doar se decide (in orb) care e granita corecta? Mi s-ar parea incorect sa fiu obligat de instanta sa platesc niste cheltuieli in urma unui astfel de proces, in conditiile in care imi exprim acordul pentru indreptarea situatiei. Pana la urma eu pot sa-mi construiesc alt gard (fix pe hotar), indreptand complet situatia pe partea cu terenul meu. Corect?

Later edit : m-am lamurit cum e cu actiunea de grănițuire: [ link extern ]

Sincer nu cred ca proprietarii vor alege aceasta cale.
Nu pot insa aprecia ce va gandi instanta: evident va tine seama de argumentele fiecarei parti, de probe administrate, dovezi etc.

IN CAZUL DE FATA CEL MAI INDICAT LUCRU ESTE SA INCERCATI TOTUL PE CALE AMIABILA. In acest fel cheltuielile sunt minine, iar vinovatul sa-si recunoasca vina si sa-si remedieze greseala.
ACTIUNEA IN GRANITUIRE PRIN INSTANTA PRESUPUNE:
acţiunea prin care se urmăreşte determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre două proprietăţi vecine; prin această acţiune reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanţa să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.
Actiunea in granituire este o acţiune reală, petitorie, imobiliară, declarativă de drepturi şi imprescriptibilă.
Actiunea in granituire poate fi exercitată, în primul rând, de titularul dreptului de proprietate asupra fondului, precum şi de orice persoană care are un drept real asupra acestuia, cum ar fi superficiarul, uzufructuarul sau titularul dreptului real de folosinţă asupra terenurilor proprietate de stat, care pretinde delimitarea fondului său de cel învecinat; în cazul în care această acţiune implică şi revendicarea unei porţiuni din teren, calitate procesuală activă are doar proprietarul.
Obiectul actiunii in granituire îl constituie delimitarea fondurilor învecinate sau, după caz, mutarea liniei de hotar, cu obligarea pârâtului la restituirea suprafeţei deţinute fără drept din terenul limitrof al reclamantului.
Prin probele administrate trebuie să se dovedească numai traseul hotarului real, care urmează a fi marcat prin semne exterioare, fără a fi necesară şi dovedirea dreptului de proprietate al reclamantului; sarcina probei revine ambelor părţi, întrucât fiecare dintre ele are atât rolul de reclamant, cât şi de pârât; fiind o chestiune de fapt, pentru stabilirea liniei hotarului poate fi folosit orice mijloc de probă.
Actiunea in granituire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor, nu şi cu privire la însuşi dreptul real, ceea ce înseamnă că, ulterior, oricare dintre acestea poate introduce o acţiune în revendicare cu privire la suprafaţa determinată a fondului, fără să i se poată opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în actiunea in granituire.
Cheltuielile de grăniţuire, respectiv cele necesare pentru trasarea şi marcarea hotarului stabilit de instanţă, se suportă în mod egal de ambele părţi. Dacă grăniţuirea s-a făcut prin convenţia părţilor, ele o pot contesta printr-o acţiune în anulare.