Parintii mei detin in proprietate un teren+casa de locuit, au doi copii (eu+sora mea). Impreuna cu parintii am stabilit o « impartire » a proprietatii lor cat mai sunt ei in viata. Se poate incheia un contract de vanzare-cumparare intre mine (si sotia) si parintii mei la o anumita valoare (cca. 40% din valoarea totala a imobilului) insa plata sa o facem in rate lunare, dar nu catre parintii mei ci catre sora mea (sora mea va contracta un credit prima casa pentru achizitia unui apartament, iar practic ratele pe care trebuie sa le plateasca la banca vor fi platite de mine)? Se doreste si inserarea in contract a unui drept de habitatie viagera pentru parintii mei pentru o parte din imobil.
Se poate incheia un asemenea contract de vanzare-cumparare sau alt act de genul acesta, astfel incat pe viitor sau dupa moartea parintilor, sora mea sa nu poata emite alte pretentii asupra proprietatii in cauza?
Ați spus ca doriți ca sora Dvs după decesul părinților sa nu mai aibe nicio pretenție. Pe de alta parte Dvs vreți sa Cumpărați doar 40% pai restul de 60% cui rămâne? Dacă rămâne părinților la decesul acestora are si sora dreptul la cei 60%......
Deci gândiți-vă la consecinte in timp.
In principiu puteți cumpara întreg imobilul sau o cota parte din acesta de la părinți iar prețul si in rate chiar sa meargă in contul altei persoane . Fie si sora Dvs. ,, persoana numita in actul de vanzare cu tot cu cont. Insa asta înseamnă o donatie făcută de părinții Dvs. Donatie care poate fi supusa reductiunii liberalitatilor excesive la decesul părinților Dvs de chiar Dvs, dacă va încalcă cota de rezerva succesorala.
Domnule avocat nu se poate face chiar orice act juridic pe lumea asta chiar dacă vrea sau nu notarul....el veghează la aplicarea legii si la menținerea unui echilibru între părți si prestatiile acestora....
Poate o sa va treacă supărarea pe notari...... Odată si odată...... :)
Părinţii vînd fiului cota de 1/2 din imobil şi îi donează cealaltă cotă de 1/2.
În acelaşi timp, printr-o stipulaţie în favoarea fiicei lor, părinţii dispun plata preţului cotei de 1/2 din apartament către sora cumpărătorului. Sau, îi cedează acesteia, cu titlu gratuit, creanţa pe care o au, în calitate de vînzători, împotriva fiului lor, acesta urmînd a plăti preţul către sora sa, cesionarul din contractul de cesiune.
Nici nu se încalcă rezerva, nici nu se pune problema vreunei viitoare reducţiuni, există şi acordul surorii la înstrăinarea cu rezerva uzufructului viager către un descendent şi toată lumea e împăcată.
Vede cineva vreun impediment? Poate un notar prea cîrcotaş. Sau prea temător. Sau unul care nu înţelege bine despre ce e vorba (vor fi fiind şi din aceştia, aşa cum există şi avocaţi cu prea puţină ştiinţă în ale dreptului civil).