Stramutare

Strămutarea litigiilor civile - instituție procesuală ce stabilește motivele și regulile de transferare a soluționării pricinilor de la o instanță competentă la altă instanță de același grad.
Una dintre noutățile reglementării in NCPC constă în dispariția motivului de strămutare întemeiat pe rudenie sau afinitate, această situație fiind destul de rară și nejustificând un tratament juridic distinct. De asemenea, cazurile de rudenie sau afinitate pot fi oricând incluse în motivele de banuială legitimă după calitatea părților.

In prezent, se disting exclusiv două temeiuri de strămutare a proceselor civile, respectiv, bănuială legitimă și siguranță publică.
Analiza cauzelor de strămutare prezintă anumite particularități și în ceea ce privește legitimarea procesuală, NCPC distingând în funcție de motivul indicat, în sensul că cererea de strămutare pe motiv de bănuială legitimă poate fi formulată de partea interesată, spre deosebire de cererea întemeiată pe motive de siguranță publică, care poate fi formulată numai de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de banuială legitimă este, în realitate, un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul.
O altă chestiunie cu caracter de noutate o reprezintă modificarea competenței pentru soluţionarea cererilor de strămutare, care în prezent este diferită, în funcţie de motivul invocat.
Față de reglementarea anterioară, în care cererea de strămutare pe motiv de banuială legitimă era dată în competența instanței supreme, considerăm că, în principal, pentru a evita încărcarea excesivă a acestei instanțe, legiuitorul a statuat că în situația enunțată mai sus, cererea de strămutare se rezolvă de curtea de apel dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia.

vezi si:
www.avocatnet.ro/content/art...