Membru in consiliul director poate fi reprezentat?

Sincer, ma bucur ca aveti disponibilitatea discutiei, caci din pacate la celelalte intrebari recente e liniste si pace. Va multumesc pentru asta.

Revenind la speta discutata, ma scuzati, dar de unde ati dedus dvs. ca ar fi fost vorba vre-o secunda despre deliberari? Daca in primul mesaj (din 2014) pot fi de acord ca nu am specificat clar, ulterior am subliniat faptul ca votul este definit foarte clar inca din procura, cunoscandu-se ordinea de zi.

Avocatul nu poate delibera, de acord cu dvs. Dar poate vota conform instructiunilor, pe baza ordinii de zi. De acoird cu dvs. ca nu poate vota in cazul propunerilor noi care nu au fost puse pe ordinea de zi, deci nici nu au fost asumate de membru consiliului director.

Revin cu asociatia de proprietari unde este permisa delegarea, desigur in limitele detaliilor continute in procura. Sper ca nu o sa imi ziceti ca in acest caz proprietarii sunt asimilati asociatilor.

Cu atat mai mult in cazul asociatilor, asimilati intr-un ong cu adunarea generala (reprezentantii alesi ai tuturor membrilor), situatia este si mai concret intitum personae sitotusi se poate delega votul.

Si, surpriza pentru dvs. : in cadrul altui ong decat cel in cauza de mai sus, o persoana a contestat fix 2 delegatii de acest fel in instanta: una primita de la reprezentantul in AG si una primita de la membrul Consiliului Director.

Pentru clarifcare, in AG sunt membri: delegatul CDN din fiecare filiala alaturi de presedintele filialei. Amandoi fiind practic reprezentantii membrilor filialei, in AG.

In acel caz imputernicirea a fost totala, sub semnatura privata, mai exact i-a dat inclusiv drept deliberativ. Aceasta imputernicire a fost acceptata de AG insa contestata de un delegat AG.

Desigur instanta, atat la fond cat si la apel a statutat ca imputernicirea era valida neexistand nici o prevedere contrara nici in actele constitutive, nici in statut, nici in legislatie.

In plus a concluzionat: Refuzul de a accepta aceasta imputernicire, datorata imposibilitatii celor 2 persoane de a se prezenta, ar echivala cu a lasa fara drept de vot toti membri ai caror reprezentanti sunt cei 2.

In plus pentru a considera invalida aceea imputernicire ar fi trebuit ca majoritatea membrilor filialei (conform statut) sa fie contra ei si sa o conteste in termenul legal, neintamplandu-se acest lucru, se prezuma ca a fost acceptata.

Opinii?

Cat despre comparatia cu judecatorii nu cred ca e prea reusita, acolo exista legislatie care interzice expres aceasta situatie.

In cazul delegarii, gasiti vre-o prevedere, undeva?

Multumesc.

Este vorba de doctrina sarcinilor nedelegabile

Este o doctrina mai larga, nu prea bine dezvoltata teoretic la noi.
Este asimilata cu obligatia de exercitare nemijlocita a profesiei,
Daca vrei este vorba de caracterul intuitu personae al unor relatii sociale
Este vorba de prezumtia de culpa in desfasurarea unor activitati, activitati care nu pot fi delegate.

Aceasta doctrina a nedelegabilitatii este cuprinsa intr-un conglomerat de norme si are legatura cu dreptul organizatiilor.
In materia organizatiilor colective care se conduc prin alegerea unor organe de conducere, se considera ca functia de membru al colegiului director este o functie in care persoanele sunt alese special in considerarea abilitatilor personale, incredere, performanta, experienta, cunoastere, incredere, talent, etc.
Exista o asteptare si o incredere a adunarii generale ca acea persoana si nu altcineva va reprezenta interesele lor in cadrul colegiului director.

Dezbaterile colegiului de conducere in unele tipuri de asociatii nu sunt formale, adica nici nu e nevoie de notificare prealabila a ordinii de zi, a sedintei. In acel caz consiliul poate lua discuta practic despre orice, deci prezenta unui imputernicit este exclusa pentru ca el nu poate:
- propune motiuni, modificari, obiectiuni
- nu poate discuta despre decizii de oportunitate deoarece nu are mandat de la adunarea generala, nu este membru.

Desigur, se poate renunta la aceasta nedelegabilitate, dar numai cu votul tuturor membrilor adunarii generale, si probabil doar in organizatiile foarte mici. Este echivalenta cu numirea unui unui consilier pro tempore, chestiune discutabila.

Este o teorie bazata pe bun simt, deoarece sarcina fiduciara a unui conducator sau membru in consiliul de conducere este la un nivel foarte ridicat, sarcina de prudenta, de rezonabilitate, de diligenta.
Creerea acelui post de membru a fost justificata de increderea strict personala.

Este o teorie daca vrei legata de teoria contractelor, a mandatului strict personal (un pictor nu-si poate cesiona contractul de a picta un portret, el a fost angajat pentru talentul sau).

Ar trebui sa ne limitam la consiliile de conducere unde, dupa parerea mea, interdictia votului prin procura este absoluta datorita nedelegabilitatii sarcinii, datorita caracterului strict deliberativ al adunarilor consiliilor.

Exista multe activitati imposibil de delegat desi nu exista interdictie expresa in lege.
Se considera ca s-ar transmite obligatia fiduciara, ceea ce nu se poate.
......................

- doctorii nu pot delega indatoririle lor de diagnostic si tratament (si nu exista nicio norma expresa care sa le interzica acest lucru)
- un sofer cu permis de conducere nu poate delega dreptul de a conduce un autovehicul
- un sot nu poate delega datoriile conjugale
- parlamentarii nu pot delega dreptul de vot
- managerii din firme nu pot delega anumite sarcini
- administratorii de firme au anumite datorii
- un salariat nu poate sa munceasca prin delegatie.
- un presedinte nu poate delega semnarea promulgarilor de lege, desi nu exista o prohibitie expresa.

Numirea in functia de consilier este echivalenta cu o licentiere privata, o autorizare acordata, un mandat. Delegarea mandatului nu ar avea sens. Substituirea nu e permisa.

Aceasta teorie a obligatiilor nedelegabile este aplicata in foarte multe domenii.

Putem discuta aplicat la fiecare tip de organizatie, dar principiul general consider ca este valid.
Pur si simplu anumite activitati nu se pot face prin procurator sau avocat, ci strict prin prezenta personala.

Doctrina este prea larga ca sa intru in amanunt, dar daca ai spete clare putem discuta.

Pe de alta parte, eu cred ca un magistrat greseste daca permite unui imputernicit sa reprezinte un membru al consiliului deoarece acest membru nu poate sa transmita datoria fiduciara si de diligenta cu care a fost investit catre procurator, oricit de mult ar incerca sa limiteze ordinea de zi.
Nu exista sedinta de consiliu nondeliberativa deoarece deliberarea este precursoarea oricarei decizii.

Anumite functii, profesii, activitati pur si simplu nu pot fi delegate.

Dl. Kurtyan, raspunsul era intr-adevar ca NU poate fi reprezentat propriu-zis, am scris si eu asta de multa vreme si am explicat de ce, insa vad ca insistati sa confundati membrul unui Consiliu DIrector al unui ONG cu un "director" si e bine sa nu se strecoare asemenea confuzii. Un director la un ONG este de regula un salariat, are cu ONG-ul un raport de prepusenie, nu de mandat, nu face parte din Consiliul Director, si de obicei participa fara drept de vot la sedintele CD. Legea nu prevede expres ce titulaturi sa le dai membrilor CD, insa e absolut nerecomandabil sa botezi "director" o functie in CD, pentru ca se starnesc confuzii grave. Poti sa ii numesti presedinte, vicepresedinte, secretar, trezorier, coordonator sau simplu "membru CD" ( nici macar nu exista vreo obligatie sa dai titulaturi diferentiate sau atributii diferentiate membrilor CD).... dar nu "director". Consiliul Director nu este "consiliul directorilor". Chiar daca acel ONG are directori (de ex. director executiv, director de programe, director tehnic etc.). CD poate fi numit in statutul ONG-ului si altfel, ex. Comitet Director, Consiliul de Conducere, Consiliu de Coordonare, insa e total nerecomandabil sa se utilizeze termenul "Consiliu de Administratie" pentru ca se creeaza confuzii cu institutia respectiva din dreptul societar, unde are un inteles si o reglementare specifica. De aceea trebuie evitata terminologia din dreptul societar, chiar daca unii, fiind obisnuiti cu dreptul societar, tind sa utilizeze acea terminologia si pentru categorii de persoane juridice guvernate de cu totul alt cadru legal..... si urmarile practice sunt de regula nefericite.

Albert Kurtyan a scris:

Nu am confundat nimic. (desi ca sa evit remarca ta persiflanta ar fi trebuit sa fiu mai precis).
Intrebarea a fost:

Membru in consiliul director poate fi reprezentat?

Raspunsul este NU. Directorul (membrul in CA) are indatoriri nedelegabile. Si nici directorul administrativ nu poate delega exercitiul functiei.
Sunt multi directori pe lumea asta.
La fel cum nu poti sa-ti delegi functia de sot prin procura, la fel si aici. (ca sa glumim putin)
Consiliul director este alcatuit din directori (sau membri daca vrei sa fii mai precis)
Se poate chema si Consiliul directorilor.
Se spune consiliu director, consiliu de administratie CA, consiliu de conducere, colegiu de conducere... sunt multe denumiri. Toate au acelasi inteles.

Intr-adevar, exista si functia de directorj, administrativa, separata, dar sa nu ne legam de cuvinte.
Observ ca toti juristi nostri sunt atat de chitibusari, dar nu stiu principiile generale.

La ong-uri nu exista ierarhia stricta ca la societatile comerciale in sistem dualist, de exemplu. (sau ca la unele banci - consiliul directorilor).
ONG-urile sunt mult mai flexibile.
Daca vrei sa le spui directori la membrii din consiliul director... cine te impiedica?

Oricum le-ai spune, obligatiile lor sunt tot nedelegabile.

Nu e nicio confuzie. Faci o observaţie fără relevanţă pentru discuţie.
Eu am definit termenii şi am lărgit discuţia la organele de conducere (board of directors) specifice tuturor organizaţiilor (profit, nonprofit) pentru înţelegerea doctrinei sarcinilor nedelegabile.

Fie că sunt corporaţii, organizaţii non profit, fundaţii sau un comitet pentru tăierea ierbii în spatele blocului, organizarea fundamentală este identică pentru înţelegerea teoriei sarcinilor nedelegabile.

Confuzia este în dreptul organizaţional românesc unde se dau tot felul de traduceri pe filieră franţuzească, italiană, germană şi care inventează termeni şi distincţii şi fac diferenţe acolo nu există niciuna.

La nivel european toţi se cheamă "directori"
fie că este "company director" - membru în CA, consiliul director, fie că se cheamă este membru în "board of directors" adică membru în consiliul director fie că este "managing director" adică director executiv.

Au tradus "consiliul director" dar ei nu sunt directori, ci sunt "membri" sau "administratori" în Consiliul de administraţie. Mda, ce să spun!
O distincţie fără nicio diferenţă.

Directorii cu functii de conducere se cheamă "managing directors" sau directori executivi.

Dacă vrei să înţelegi dreptul organizaţiilor (ong, societăţi, asociaţii) trebuie să mergi la sursă, acolo unde a fost inventată organizarea, unde au fost inventate fundaţiile, trusturile (fiduciile), corporaţiile, etc.

Nu se învaţă din legile noastre peticite. OG26/2000 este o normă juridică proastă. Singurul lucru bun este că este scurtă şi atât de generală încât aproape că nu reglementează cu nimic sistemul asociativ.
Şi ăsta aproape că este un lucru bun pentru că a fost lăsat la voia asociaţilor şi a judecătorilor. E mai bine aşa.

Ca să merg mai departe, la noi nu se cunosc regulile de bază, regulile fundamentale ale parlamentarismului (Roberts Rules of Order).

Probabil că o să întrebi, ce are parlamentul cu ONG-ul.
Este vorba de regulile generale fundamentale ale oricărei adunări deliberante.

Există confuzii grave despre modul în care se conduce o şedinţă. Nu există librărie în occident, nu există avocat de drept organizaţional care să nu le aibă.

La noi nu cred că există 100 jurişti în România care să fi auzit de aceste standarde ale adunărilor deliberante.

Deci, dacă vrei să fii chiţibuşar, poţi să-mi dai lecţii inutile de terminologie ONG, pentru mine sunt irelevante şi duc la pierdere de vreme şi confuzie a subiectului discuţiei.

Când la noi nu se cunosc principiile fundamentale ale organizării entităţilor, întinderea responsabilităţilor şi nici regulile de conducere.

La noi este o mare abureală în toate corpurile asociative iar tu mă tragi de urechi că am spus director în loc de administrator sau membru.
Într-adevăr, o observaţie de dragul observaţiei.

Cui îi pasă de relaţiile de muncă aici?
Fiecare corp conducător are propriile atribuţii, nu despre asta vorbim. Vorbim de sarcinile nedelegabile.

Ce are tanda cu manda? Ce rost are chiţibuşăreala asta?

Discutia de fond a fost lamurita in 2014. Nu e adevarat ca "la nivel european toti se cheama directori" - de exemplu in dreptul german exista terminologie complet diferita la asociatii fata de cea pentru societati, iar legea franceza nu defineste concret ci vorbeste general despre "organe de administratie si directie". Ce scrieti Dvs. este mai degraba valabil in dreptul asociativ anglosaxon, apropiat de cel societar, in dreptul continental lucrurile sunt mai diferite.