apaidiu a scris:
Evident ca nu .... Daca ar fi fost acelasi lucru ce rost aveau doua articole diferite ?
art. 242 are in vedere suspendarea la cerere sau in lipsa partilor.
art.244 are in vedere suspendarea in cazul inceperii urmaririi penale sau in cazul existentei unui alt drept litigios.
Încercați să dați, pe cât posibil date exacte și corecte pemtru a fi de folos celui care întreabă și a nu-l încurca mai mult.
ART. 242 Suspendarea judecăţii cauzei
(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.
(2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.
ART. 244 Terminarea cercetării procesului
(1) Când judecătorul se socoteşte lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică.
(2) Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale.
(3) Părţile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în aceeaşi zi sau la un alt termen.
(4) Cererea de judecată în lipsă presupune că partea care a formulat-o a fost de acord şi ca dezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică.
ART. 416 Cererile supuse perimării
(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Răspunsurilepe care le-ați dat nu au nici o legătură cu textele de lege arătate și nici cu cele incidente în cauză.
Dacă partea nu-și îndeplinește obligația dispusă în sarcina sa neîndeplinire care a determinat suspendarea în temeiul art. 242 CPC, cauza se va perima de drept în termen de 6 luni de la data pronunțării suspendării.