avnic a scris:
Din cate am, inteles sunteti reprezentat de un av in dosarul respectiv,sunt sigur ca v-a explicat cum va decurge procesul,am impresia ca dvs nu aveti neaparata nevoie de sfaturi juridice ,aveti nevoie sa va obisnuiti cu ganul ca sotia nu mai doreste continuarea casatoriei.
Da am angajat un avocat. Nu , nu mi-a explicat cum decurge procesul , decat foarte succint. Chiar am nevoie de sfaturi (juridice) cat si de modalitati prezumptive prin care as reusi sa opresc sau sa tergiversez cat mai mult pronuntarea divortului. Cu scuze , nu-mi sunt de folos impresiile. M-am obisnuit de mult cu gandul ca sotia nu mai doreste continuarea casatoriei si referitor la asta , pur si simplu nu-mi mai pasa absolut deloc. Ceea ce imi pasa este ce se va intampla cu copilul meu minor (custodie, locatie, etc pornind de la premisa ca va fi incredintat mamei cu probleme psihice evidente) si apoi strans legat de locuinta minorului este si evolutia partajului care va urma , practic sotia declarand fatis unor apropiati ca asta vrea de fapt , fara sa-i pese de motive reale si temeinice de divort si folosind minorul ca pe o unealta. A explicat deja unor colegi de serviciu , neintrebata, cu cinismul/entuziasmul caracteristic unei persoane deraiate mintal cu lux de amanunte cum va face un imprumut in banca pentru a-mi plati sulta cuvenita din valoarea locuintei, imprumut pe care-l va rambursa cu pensia alimentara obtinuta de la mine. Cat despe minor ,se descurca el.... Momentan de 4 ani am suportat integral toate cheltuielile de intretinere ale locuintei cat si 80% din cele ale minorului (maica-sa i-a cumparat :fructe, pizza, ciocolata si articole de imbracaminte) , restul alimente, rechizite, bani de buzunar, fondul clasei/scolii, etc le-am suportat eu, Deci asta insemnand usor mai mult decat cei 25% ceruti pensie alimentara.
Incet incet, inteleg ca legislatia existenta permite oricand divortul oriunde si oricum , oricare ar fi conditia psihica a reclamantului , partea reclamata fiind condamnata din start. Si ceea ce-i greu de inteles, este faptul ca afinii si rudele pot depune marturie in legatura cu niste aspecte foarte intime pe care nu au cum sa le cunoasca din moment ce locuiesc la 30 km distanta de noi si nu au ramas niciodatapeste noapte la noi si nici noi la ei. Evident asteptam niste sugestii si discutii referitoare la posibile motive de razgandire a reclamantei si a martorilor (mincionosi) cum ar fi:
-plangere penala pentru marturie mincinoasa-imediat dupa prima marturie dar ce relevanta ar putea avea in desfasurarea cdivortului, avand in vedere ca poate fi considerata o modalitate de hartuire a martorului....asta in cazul in care vor minti-nu pot face asta in mod gratuit pt ca sunt constient ca mai devreme sau mai tarziu voi fi judecat de propriul meu copil (am constatat asta faptic la un prieten din copilarie, care a ajuns sa-l condamne pe taica-su pornind intial de la convingerea inversa)
-cererea unor despagubiri conform art.388 dat fiind ca daca dupa divort va urma partajul , voi ramane fara locuinta (sotia mai avand o locuinta mostenita )
-solicitarea unei prestatii compensatorii conf. art 391 ce, cum , in ce conditii, sanse de a se aplica
-cum pot initia o ancheta psihosociala care sa constate incompatibilitatea psihica ca sotiei de a avea custodia minorului (notiunea de custodie comuna este aproape o gluma in conditiile in care minorul va locui la domiciliul mamei)-nu doresc separarea neta de mama pt ca ar fi evident traumatic pt minor, care are afectiune fata de ea, chiar in starea in care se afla (nu intelege/refuza sa realizeze starea psihica a mamei asa cum recunosc ca am facut si eu cca 2 ani (cand inca-mi pasa de faptul ca sotia doreste sau nu desfacerea casatopriei.
Astept comentarii si discutii pe cele scrise in aliniate si va rog nu-mi citati sec articole din lege, prefer presupunerile personale ale fiecaruia dar fundamentate juridic. Multumesc anticipat.