Vizita Protectia copilului

Nu vă faceţi nici o problemă. Ei au primit o sesizare, trebuie să răspundă la acea sesizare. Poate domnul a cerut şi monitorizarea relaţiei tată-copil, ceea ce înseamnă că timp de 6 luni va fi urmărită aceasta, când vor cei de la protecţie să iasă pe teren.
Nu trebuie să fiţi acasă de fiecare dată. Eu vă sugerez să le scrieţi un email, în atenţia d-nei/d-lui.... şi în copie directorului DGASPC, în care să vă arătaţi disponibilitatea de a fi vizitată în zilele de.....între orele...., motivaţi cu serviciul. Puteţi indica(chiar vă recomand!) intervale orare după ora 17 şi sâmbăta/duminica ce interval doriţi. Vă asigur că nu vor mai voi ei să vină la dvs.
Tonul emailului trebuie să fie amical, să vă arătaţi fericită de interesul dânşilor pentru minor.

In primul rand ar trebui sa-i anuntati unde locuiti, ca ei nu au de unde sa stie ca v-ati impacat cu tatal copilului si ca v-ati mutat.
In al doilea rand nu trebuie sa fiti acasa cand vin ei pentru ca nu pe dvs va monitorizeaza ci bunastarea copilului. Eventual cand le spuneti unde v-ati mutat, le spuneti si ce program are copilul si unde poate fi gasit.
In al treilea rand bunastarea copilului este data si de relatia cu tatal nu doar de conditiile materiale in care locuieste si cum dvs ati hotarat sa pedepsiti tatal pedepsind copilul, sunteti monitorizata ca sa observe daca ati reusit sa detasati relatia tata-copil de relatia mama-tata.

Să fim serioşi! Teoretic îi interesează bunăstarea copilului! Cereţi-le ajutorul în orice problemă priveşte copilul şi vedeţi cum vă răspund că ei n-au competenţa , deşi tocmai asta ar fi scopul existenţei acestei instituţii!
Detaşarea relaţiei tată-copil de relaţia tata-mama este iar o utopie, copilul simte tensiunea dintre părinţii săi şi asta îi dăunează. Ce beneficiu aduce copilului ca tata, în programul de vizită, să-i umple capul copilului că mama e proastă, că mama nu face bine una-alta, că mama nu-l iubeşte, etc. sau mama vitregă să- apostrofeze că de ce face ceva cum face, "mama te-a învăţat să faci aşa"?
Doamna nu e obligată să anunţe DGASPC mutarea dintr-o locuinţă în alta şi nu e treaba ei să facă ancheta psihosocială:)

Eu inteleg situatia dvs dna Martonze, dar dna din cazul de fata s-a exprimat foarte clar "am decis, ca o perioada, tatal sa nu-si vada copilul." Nu ca ii era copilului rau in preajma tatalui (drept dovada ca s-au si impacat), nu ca a facut lucrul asta ca sa protejeze copilul, nu ca tatal vorbea mama de rau, ci ca s-a suparat pe tata si l-a pedepsit

Nu stiu daca e sau nu obligata sa anunte ca a mutat copilul la alt domiciliu (cel mai probabil nu e) dar daca vrem ca protectia copilului sa functioneze poate ar trebui sa ne purtam ca atare, nu sa desconsideram toate institutiile statului pe motiv ca nu ne convine noua ca ne cauta pe la fostul domiciliu ...

Iar relatia copil-parinte TREBUIE separata de relatia adult-adult, caci copilul ala nu trebuie sa suporte chiar toate tampeniile pe care le fac parintii lui, si de la "simte tensiunea dintre parinti" si pana la "se simte responsabil de tensiunea dintre parinti" e cale lunga.
Ca o paralele exagerata: si eu simt tensiunea dintre Rusia si restul Europei, dar nu ma simt responsabila pentru moartea oamenilor din Ukraina.

E drept ca daca n-ar fi existat copilul in cauza, dna ar fi trebuit sa gaseasca o alta modalitate de a-si pedepsi partenerul, dar copilul existand ... l-a folosit. Oare s-o fi simtit bine copilul sa fie folosit asa?

E bine dacă vorbim aceeaşi limbă. Eu respect instituţiile statului, mai puţin funcţionarii care activează în ele. E foarte bine ca Protecţia Copilului să se intereseze de copil, dar specific: să se intereseze!
Am cerut DGASPC ajutorul, adică să dea psihologii de acolo o părere autorizată: dacă e normal ca un program de vizită minor pe o perioadă de 3 săptămâni să se desfăşoare zilnic de la orele 14 la 18, pentru un copil de 3 ani Atât. Mi-au răspuns că nu e de competenţa lor, că Justiţia hotăreşte. Dar instanţa era un judecător, nu psiholog , nici educator, nici specialist în creşterea copiilor.
Am cerut, prin scrisoare înregistrată, evaluarea capacităţii parentale ale tatălui minorului şi al meu. Mi-au răspuns iar că nu e de competenţa lor,dar îmi oferă un program de consiliere mamă-minor, cerut de tată !!! Când a cerut tatăl acelaşi lucru, au avut brusc competenţă!
Ce să spun că pseudopsihologul (ea ) şi şefă de serviciu pe deasupra, cu diploma obţinută la apelul de seară, după vizita făcută acasă, a povestit absolut tot ce am discutat confidenţial cu dânsa reprezentantului tatălui !
Aţi avea încredere în aşa o instituţie!
Dacă doriţi, continui şi cu Autoritatea Tutelară, care, în incompetenţa ei, deşi are jurişti, a participat la executare silită ilegală şi şefei de birou de acolo pur şi simplu i-a fost frică să dea în scris presiunile şi ameninţările la care a fost supusă de către iubitorul tată.Un funcţionar de acolo a fost în stare săvină după orele de program, cu autobuzul acasă la noi, că domnul i-a impus să aibă un răspuns a doua zi-domnul inspector s-a convins şi şi-a adus aminte că are termen de 30 de zile pentru răspuns!
P.S.Legea prevede că un părinte este decăsut din drepturi dacă provoacă traume fizice şi psihice copilului. Ei, după ce copilul a devenit alt om, refuza să iasă din casă, a vomitata nopţile, avea coşmaruri, etc., cu certificat de la medicul de psihiatrie infantilă, cu înregistrări filmate, am mers la Serviciul de medicină legală, că în justiţie, sunt luate în seamă certificatele IML. Acolo ne-au refuzat, cerând trimitere de la autorităţi: Poliţie, Autoritatea Tutelară, Protecţia Copilului. Ce credeţi că au răspuns ultimele 2 instituţii(Poliţia nu avea ce căuta aici)? : Nu au competenţă! Aşa că nu am obţinut certificat pentru traumatismul psihic !