Ce inseamna dreptul la informare al parintelui nerezident

Evident ca nu sunt mentionate nicaieri asemenea detalii. Recomandarea mea este sa stati de vorba cu parintele nerezident cu privire la acest subiect si sa stabiliti impreuna ce informatii sunt importante pentru parintele nerezident si modalitatea in care sa le primeasca.

E stupid. Dreptul lui la informare include sa se poata adresa institutiilor pentru informatii despre copil.
Dv. ii puteti furniza doar informatiile pe care el nu le poate obtine din alta parte, de exemplu ca a racit azi, ce a facut cat a stat copilul doar cu dv. si eventuale comunicari de urgenta unde si el trebuie sa decida: interventii chirurgicale, propuneri optionale.
Ii mai puteti comunica lucruri care va sunt aduse la cunostinta de scoala/gradinita in caietul/fisa copilului pe care el nu le vede in acea zi.
Nu trebuie sa fie scrise decat in masura in care aveti nevoie de acordul lui si atunci trebuie sa faceti dovada ca l-ati instiintat si el nu a decis ori in situatia in acre o hotarare va obliga la asta.

Din punctul meu de vedere insa, comunicari scurte, aproape zilnice, la obiect, de 1-2 fraze, ajuta mult sa opreasca acuzatiile.
"Azi a avut lucrare la franceza, restul iti spune ea."
"Am invoit-o de la sport, plecam la munta 2 zile direct de la scoala."
"E racita, schimbam weekendurile sau il iei asa? Nu cred ca poate iesi, e cu febra, deci probabil il tii in casa."

Sunt exemple; cat mai scurt si concis cu atat mai bine. Primiti un mail de cearta? Nu raspundeti pana a doua zi cand incepeti tot cu informari despre copil.
Nu ajuta sa aduceti critici in informarile despre copil, se porneste un razboi inutil. Fara "De ce-ai dus copilul la strand bolnav" etc. Deseori, efectul e invers.
Puteti folosi orice mod de informare: dati un telefon,sms, mail.

Stiu ca nu ma veti crede, dar tot ce poate folosi, foloseste cu singurul scop de a ma sicana! Daca alegeti sa nu ma credeti, raspundeti-mi va rog ca si cand ar fi un caz ipotetic.
La noi lucrurile stau asa: exista un program de vizitare, tatal lipseste cam intre 4 si 6 luni pe an de la program, mai ales vara, ca e treaba multa cu terasele si spriturile. Dispare fara niciun anunt, reapare fara niciun anunt. Nu suntem acasa, eu si copilul, dupa 3, 4 5, luni de absenta, cand binevoieste domnul sa apara: scandal, mail, sms plangere politie. Dau peste cap programul facut intre timp copilului, revin la disponibilitatea orara a vizitelor prevazute in hotarare. Vine: 1, 2, 3 luni iar dispare! Astept macar o luna sa ma dumiresc daca a fost vorba doar despre un chef "cu baietii" sau daca iar am intrat in eclipsa. Frec asa viata copilului (de a mea ce sa mai zic) si in nimic nu putem avea coerenta. sa fie asta prea maritul interes al copilului? De 5 luni iar n-a mai venit si m-am pomenit cu aceasta cerere in care sa-i scriu pe ore ce face copilul. Eu nu sunt buletin de stiri! Si nici nu consider ca asa arata un parinte si ca l-ar interesa cu adevarat. Daca-l interesa era la program, ca de aia ii zice program de vizitare nu toane de vizitare!
Asa cum daca ti s-a recunoscut un drept de proprietate platesti daca lasi casa in paragina, acele amenzi ar trebui sa existe si ptr parintele care nu vine la vizite, distrugand programul copilului si al mamei. Nu este constitutional ca doar unui parinte sa i se poata aplica amenzi, caci era vorba ca legea protejeaza copiii nu nemernicii!

Stimată doamnă, în loc să vă revoltaţi, scrieţi-i zilnic pe mail, facebook, sms acelaşi text, cu mici diferenţe, de genul :
-ora 7,00-deşteptarea
-ora 7,05-7,15-igiena personală
-ora 7,15-7,20-echiparea
-ora 7,20-7,30 - gustare
-ora 7,30-7,35-necesităţi fiziologice
-ora 7,35-8,00 -transport cu...la grădiniţă
-ora 8,00-13,00 - activitate grădiniţă, informare la sursă
-etc.

Nu numai ca va cred, imi parea improbabil sa fie altfel! Cu parere de rau va spun ca asa stau lucrurile in majoritatea cazurilor cand, la divort, nu a fost intelegere.
Uneori, si cand a fost, insa mult mai rar.

Nu il cunosc pe tatal copilului dv., nu stiu la ce reactioneaza pozitiv si la ce agresiv, insa cele aratate mai sus cred ca tind sa enerveze orice barbat si om calm. E de la o posta o luare in balon si nu putem ataca fara sa ne asteptam sa fim atacati.

Prin urmare, puteti sa-i propuneti sa faceti cele solicitate cu mentiunea de a anunta cand vine in vizita, vazand ca nu isi respecta programul. Il intrebati ce anume il intereseaza in particular ca sa puneti accent pe acele aspecte.
De preferat ca mesajul sa nu-l compuneti dv., caci va cunoaste stilul, va stie cand sunteti nervoasa in scris, va stie cand il luati in deradere si nu asta doriti. Va poate scrie o prietena care nu-l prea stie mesajul, un avocat din fostele dosare. Il expediati dv.

Cat despre modul in care se deruleaza programul, e crunt pentru copil. El nu-l suna sa-l intrebe:"Tata, vii maine?" Ce faceti, stati si-l asteptati? Copilul stie asta?
Mergeti a o consiliere cu copilul, sentimentul de abandon i se amplifica la fiecare vizita sarita, nu pastrati situatia. In functie de evaluare si recomandari, incercati schimbarea programului; daca aveti un istoric in care nu i-ati dat copilul in vizita, e dificil, dar daca nu, se poate lasa un program flexibil, fara weekenduri clare, cu anunt in prealabil.

Incercati sa ameliorati sentimentul de abandon al copilului mai degraba decat tampenia de informare de care are domnul nevoia. Conditionati tatal de vizite. Nu copilul, tatal.
Discutiile sunt lungi si probabil sunt numeroase amanunte care imi sunt necunoscute...