Am urmatoarea intrebare: care este masura (limitele, frecventa, subiectele) dreptului la informare al parintelui nerezident? Respectiv, in calitate de parinte, la care copilul isi are domiciliul, ce obligatii de informare am fata de celalat parinte? Mi se pretind informatii zilnice si scrise, ceea ce mi se pare un exercitu abuziv. Nu sunt secretara, nu am timp de compuneri in fiecare seara. Multumesc..
Caz concret :
- am informat despre alegerea unei gradinite diferite de cea de langa casa, cu rugamintea ca daca are argumente solide sa le aduca, dimpreuna cu o alternativa. Evident, nu am primit nici un raspuns ;
- am informat despre boli si vaccinuri, eventuale evaluari medicale.
Totul in scris (mail).
Programul de vizitare e destul de lax, singura specificatie e sa sune cu 24 h inainte. De obicei venea duminica sa o ia, dar s-a dezobisnuit sa sune inainte. Ca urmare, deoarece duminica a sunat la ora 11 pe telefonul fetitei, nu i-a raspuns nimeni. A venit ieri sa o ia, ocazie cu care i-a dat programuld e somn peste cap. Nu sunt fericita, dar macar copilul l-a vazut, pentru ca duminica deja intrebase "tati nu mai vine pe la noi..."
Sugestie : daca copilul e destul de mare, ia-i cel mai simplu telefon (eu i-am luat un Samsung de 50 lei) si o cartela cu care sa vorbeasca cu taica-su. Astfel poti demonta o groaza de acuzatii, fiindca apelurile (sau lipsa lor) pot fi dovedite. In felul asta eu una beneficiez de doua avantaje : nu ii impun copilului restrictii la interactiunea cu tatal si in acelasi timp ma delimitez eu cat pot de a interactiona cu el.
Legile din tara asta sunt strambe din pacate. Tot ce poti face e sa nu te lasi doborata de razboiul de uzura pe care incearca sa il poarte fostul. Pana la urma, banuiesc ca nici politia nu se va mai auto-sesiza la infinit, in cazul in care plangerile se dovedesc a nu fi intemeiate. Sau poti tu depune plangere pentru hartuire...dar nu stiu daca are sens pierderea de timp, de bani, d eneuroni...