Hartuire de catre parinti

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Hartuire de catre parinti

Utilizator 00:37, 6 Octombrie 2014

Buna ziua!

Acum un an bun de zile, parintii au aflat despre faptul ca sunt bisexual. Am suferitt la momentul respectiv un lung sire de violente din partea lor, am fost sechestrat. La un moment dat, tata a dorit sa afle si situatia conturilor mele curente, iar eu nu i-am permis asemenea informatii. In urma refuzului meu, ne-am luat la bataie in mijlocul strazii, si am ajuns cu tricoul rupt.
M-am mutat apoi intr-o noua locuinta. Parintii au aflat, noua locatie unde m-am mutat. Au incercat de mai multe ori sa vina la mine.
Se intampla sa primesc 20-30 de apeluri pe zi din partea lor, si refuz sa le raspund la telefon.
In seara aceasta, din nou au incercat sa vina la mine acasa, batand la usa.

Mentionez ca am 32 de ani.

De pe avocat.net am preluat acest text!

Hartuirea este una dintre cele patru infractiuni contra libertatii persoanei descrise de noul Cod penal, fiind definita dupa cum urmeaza: "Fapta celui care, in mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere".

Ma pot adresa politiei, cu plangere pentru hartuire? Sau cui sa adresez plangerea pentru hartuire? Imi pot da in judecata parintii pentru hartuire.

Răspunde Citează

13 mesaje

5487 vizualizări

8 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 21:27, 9 Octombrie 2014

Vezi răspuns

Pagina 2

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Hartuire dupa 8 ani de la divort Desi suntem divortati de aproape 8 ani de zile, fostul sot ma hartuieste trimitandu-mi mesaje pe telefon si mai nou pe pagina de facebook, carandu-mi ... (vezi toată discuția)

Violarea unui minor, cu ani în urmă Fiul meu, are 21 de ani și acum cateva zile mi.a spus că la varsta de 13-14 ani ar fi fost violat de un verisor al meu. Sunt bulversata. Ce pot sa fac? Dacă ... (vezi toată discuția)

Am nevoie de ajutor buna seara vin cu o problema mai delicata putin am varsta de 17 ani si 7 luni ,si sunt bisexual,sunt intr-o relatie cu un baiat de 6 luni de zile,totul decurge ... (vezi toată discuția)

Liliana Gradinaru Avocat · Answer 1 · 2014-10-08 11:22:21

Dumtras a scris:

Buna Ziua!
Incercati sa va intelegeti si parintii!Nu este usor sa cresti un copil.Este chiar foarte complicat.Cate visuri si-au facut ei in legatura cu Dvs.Cat au investit sentimental si material!Cate asteptari li s-au naruit.Cum ati reactiona in locul lor?V-ar conveni?Asteapta si ei ,ca orice parinte,vesti bune de la copil,implinirea si fericirea acestuia ii face fericiti.Asteapta sa creasca nepoti pentru ca asa este facuta LUMEA aceasta.Nu cred ca sunt vinovati pt.ca se intereseaza de fiul lor,chiar daca exagereaza.Punetiva in locul lor."Sangele nu se face apa".

Credeti dv. ca e normal sa punem pe umerii copiilor pe care noi i-am format raspunderea unei relatii bune cu ei? Nu credeti ca parintii aia, mai maturi, mai intelepti au raspunderea asta? Ca ei sunt cei care ne-au format asa cum suntem?
Daca eu visez despre ce o sa faca vecinul meu, vecinul meu e dator sa-si traiasca viata asa cum mi-am imaginat eu, spre propria mea satisfactie?
Oare nu-si traieste fiecare viata pentru el? Asteptarile acelor parinti au fost realiste? Cu o iubire conditionata de a te purta bine, niciodata nu poti sti ce traieste, iubeste ori simte copilul tau.
Nu stiu cata veste buna asteapta, asteapta sa faca ce vor ei sa faca, asteapta ca toata conditionarea ultimilor ani inca sa produca efecte si sunt nervosi ca relatia bazata pe autoritate si control nu mai functioneaza...
Ce sa le convina sau nu? Prietenii si viata intima a copilului lor? Asta e treaba copilului care, sincer, demult trebuia sa le spuna... probabil nevoia disperata de acceptare parinteasca a dus la minciuna, stiinta ca nu e acceptat si iubit oricum ar fi el, ci numai in conditiile procreerii de nepoti... vietii ca la carte... implinirea standardului de viata a lor, nu a lui, a copilului...
Parerea mea e ca au avut o viata grea, nefericita si ca sunt incuiati; e pacat, dar asta nu inseamna ca fiul lor sa le aduca nepoti acasa.

Intr-o poveste de Ion Creanga, ii spune fiul mamei ca "lasa, tu si-asa esti batrana, da-i viata ta prietenului meu" care, mai tarziu, il si tradeaza. Poate ca si asta e lumea, lumea care renunta la dorintele ei ca sa-si vada fiul/fiica lesbian/a, homosexual/a, nemaritat/a si fara prunci, dar fericit/a!
Sunt copiii nostri si ar trebui sa-i iubim asa cum sunt ei si nu cum ne dorim noi sa fie!!!

Daca vreun moderator considera ca trebuie sters mesajul, poate ca e offtopic.

EugeniaG Utilizator · Answer 2 · 2014-10-09 21:27:33

Sfatul meu este sa va respectati parintii, asa cum sunt ei si sa incercati sa intelegeti felul lor de a gandi, care nu e unul anormal.
Au trait dupa niste principiii solide, de la care nu vor sa abdice, si -dupa parerea mea- bine fac.
Nu aveti mai multe perechi de parinti ca sa renuntati atat de usor la ei.
Prieteni, cunostinte, psihologi..... mai gasiti, sunt destui, parinti, nu.
Daca ei nu ar fi trait dupa acele principii, dvs nu ati fi existat.
Mai meditati. Poate reusiti sa intelegeti si sa va schimbati dvs principiile de viata.
Daca vi se pare ca am scris ceva gresit, imi cer anticipat scuze.
Mult succes va doresc. Toate cele bune.