Va rog sa ma ajutati si pe mine cu un sfat pentru următoarea problemă. Două persoane („X” şi „Y”) au formulat o cerere de chemare in judecată a unor instituţii/autorităţi locale ale statului pentru acordarea unui titlu de proprietate. Dintre „X” şi „Y”, numai „X” avea acest drept şi calitatea de a introdice acel dosar de judecată, cea de a doua poersoană, „Y”, deţinând doar o procură din partea lui „X” să-l reprezinte la proces, deoarece „X” nu era din localitate şi era grav bolnav. Cu toate acestea, cererea prin care erau chemate în judecată autorităţile statului a fost formulată atât în numele lui „X”, cât şi în numele lui „Y”, instanţa nefăcând nicio verificare dacă „Y” are acel drept şi dacă dispune de vreun document care să-i confere acel drept. Mai mult, la dosar existau documente din care rezulta clar că numai „X” are acel drept. Urmare a acestui fapt decizia tribunalului a fost atât pe numele lui „X”, cât şi pe numele lui „Y”. Aşadar, hotărârea judecătorească îi dădea dreptul lui „Y” să deţină jumătate din terenul respectiv pentru care se solicita titlul de proprietate. Pe baza acestei hotărâri judecătoreşti care obliga instituţiile statului să elibereze Titlul de proprietate pentru terenul respectiv, Comisia de fond funciar a eliberat acest document, însă doar pe numele lui „X”, pe numele căruia se şi făcuse anterior reconstituirea dreptului de proprietate şi care dovedise cu acte că este moştenitor al autorilor iniţiali şi făcuse cerere de retrocedare în baza Legii 18/1991. Folosindu-se de hotărârea judecătorească despre care aminteam mai sus, „Y” face acum tot felul de presiuni asupra urmaşilor lui „X” („X” a decedat între timp”) pentru a-i dona jumătate din teren. Ştiu că o hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi atacată, dar, totuşi, ce se poate face în acest caz în care „Y” a fost inclus în baza unor declaraţii false, a unor minciuni extrem de uşor de dovedit, şi în baza faptului că instanţa nu a făcut nicio verificare ca să vadă că acest „Y” nu are nicio calitate? Se poate sesiza CSM-ul cu o plângere împotriva instanţei care a admis, fără să verifice, ca parte în proces o persoană care nu avea niciun document care să-i confere dreptul de a solicita ceva în speţa respectivă? Ce se poate face, totuşi, pentru a corecta această situaţie aberantă? Mulţumesc mult
Trist este că am apelat până acum la doi, nu din oraşul meu ci chiar din oraşul unde s-a judecat dosarul în cauză, am plătit la ambii onorariul la nivelul pe care l-au cerut (şi nu a fost mic) şi doar cu atât m-am ales. Probabil că am avut eu ghinion şi nu am găsit avocaţi prea serioşi. Nici măcar nu au citit dosarul, care nu este absolut deloc stufos (are câteva pagini). Nu ştiu ce să mai fac, nu ştiu de unde să iau un avocat în care să pot avea încredere că măcar citeşte acele câteva pagini. De aceea am întrebat dacă mă pot adresa cu o sesizare la CSM, prin care să sesizez faptul că acea persoană a fost acceptată ca parte în proces. Nu pot înţelege, de asemenea, cum persoana pe care am denumit-o în mesajul iniţial "Y" poate fi liber şi nu în puşcărie, după câte ilegalităţi a făcut. Şi nu mă refer doar la dosarul despre care scriu acum, ci la multe, foarte multe ilegalităţi: a ridicat acte de proprietate originale care nu-i aparţineau în baza unei procuri de la un om mort de un an de zile, pentru a-şi face copii legalizate şi a le folosi în scopuri necinstite, a depus solicitări (revendicări ) de sume de bani, în numele meu, folosindu-se de documentele mele şi de numele meu fără ca eu să ştiu (am aflat întâmplător) etc. Nu pot înţelege cum, atunci când este vorba exclusiv de dovezi, de acte, de documente, se pot întâmpla asemenea lucruri.
Inainte de dosar, trebuie vazute actele care s-au eliberat de Comisie si hotararea initiala, apoi trebuie notificat Y si cred ca totul ar trebui sa se opreasca aici. Nu pot fi sigura, insa nu vad niciun alt temei. Depinde si daca aveti terenul intabulat etc.
@AVILL,
Înainte de dosar, Comisia îl pusese în posesie pe "X", conform documentelor care, după introducerea dosarului, au fost depuse şi acolo de către Comisie. Situaţia a fost de-a dreătul ridicolă la momentul respectiv, întrucât, în cererea de chemare în judecată, se solicita de către "X" (reprezentat prin procură de "Y") şi "Y" punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate, la dosar fiind depus şi procesul verbal de punere in posesie (care se făcuse cu câţiva ani înainte de depunerea dosarului). Instanţa nu s-a uitat, se pare, deloc peste dosar şi a decis în favoarea celor doi petenţi. Comisia a făcut recurs, unde a relevat tocmai acest lucru, că instanţa nu a avut nici măcar curiozitatea să se uite peste documentele din dosar, ca să constate că terenul era pus de trei ani în posesie, cu proces verbal, pe numele lui "X", cel care a făcut solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate şi care a adus dovada că este moştenitorul autorilor iniţiali. Evident, la recurs s-a anulat obligaţia Comisiei de a pune în posesie, rămânând doar obligaţia emiterii titlului de proprietate. Aceasta a fost decizia irevocabilă. Urmare a acestei hotărâri irevocabile, Comisia a eliberat titlul de proprietate, dar doar pe numele lui "X", care era, conform tuturor documentelor, moştenitorul autorilor iniţiali.
În ceea ce priveşte intabularea, nu am făcut-o (nici cadastrul şi nici intabularea).