Drepturile copiilor contra drepturilor tatalui

Buna seara.
Am divortat de 4 ani, copii sunt in grija mea.
Am cerut suspendarea legaturilor personale cu minorii a tatalui biologic, pe baza a 3 rapoarte psihologice, din care reiese clar ca minorii sunt afectati negativ de prezenta tatalui, le este frica de acesta, ca urmare a comportamentului agresiv si daunator al acestuia. O noua evaluare la DGSPC a fost ceruta de catre judecator, din care reiese clar ca vizitele (haotice, si cu intentia de a cauta prilej de razbunare) tatalui dauneaza dezvoltarii copiilor, si ca acestia si-au exprimat clar dorinta de a nu mai petrece timp cu el.
Intrebarea mea ar fi, de ce judecatorul se incapataneaza sa mai ceara si explicatii in plus, si recomandari de la acelasi psiholog pentru a remedia problema, cand din dosar rezulta, si este CLAR ca acest om mi-a facut numai rau, implicit si copiilor, si de ce nu admite cererea? Drepturile copiilor se limiteaza chiar la "dragostea cu forta" fata de un parinte care numai rau le-a facut? Este mai presus dreptul lui de parinte decat dezvoltarea normala a copiilor, dreptul lor la o viata linistita, fara scandaluri, si cu programe bine definite, etc?
Sa mai mentionez, culmea atacurilor fostului sot, cerere de reincredintare a copiilor, in acest context, cand in prezenta lui copii incep sa planga, si se tin de mine cu ambele maini (numeroase scandaluri, cu implicarea politiei etc.)