Suspendarea de la art. 52 este facuta din intiativa angajatorului, iar ce spuneti dvs. prin acordul partilor este altceva, adica prin vointa comuna. ... [later edit: pentru o actiune penala care nu face obiectul unui raport juridic cu Angajatorul dvs. ci cu un tert, care este cu totul altceva fata de textul art.52]
Art.52 (2) C.mun. - In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
"În ipoteza în care s-a dispus neînceperea urmării penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal, soluţia depinde de existenţa sau inexistenţa vinovăţiei salariatului. Astfel, dacă există vinovăţie, angajatorul este îndrituit să aplice salariatului o sancţiune disciplinară. Dacă însă nu există vinovăţie, salariatul îşi va relua activitatea, fiind îndreptăţit şi la o despăgubire plătită de angajator, egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. În cazul în care prin intermediul unei căi extraordinare de atac, salariatul obţine achitarea pentru motivul că nu a săvârşit fapta respectivă sau fapta nu există, urmează a fi incidente dispoziţiile art. 504 şi urm. C.pr.pen., cu consecinţa că despăgubirea menţionată va fi plătită de statul român". ( Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 101-102)