Munca in strainatate, viitor divort, soarta copilului ramas in Romania

Sunt multe aspecte aici, rpezente si viitoare. Daca lasati copilul la tata, ca mama responsabila, inseamna ca aveti incredere ca tatal il va ingriji bine. Sansele sa restabiliti locuinta minorului la dv. peste 2-3 ani sunt mici.
Nu veti fi acuzata de abandon, insa nu va fi un plus pentru stabilirea locuintei minorului la dv.

AVLIL a scris:

Sunt multe aspecte aici, rpezente si viitoare. Daca lasati copilul la tata, ca mama responsabila, inseamna ca aveti incredere ca tatal il va ingriji bine. Sansele sa restabiliti locuinta minorului la dv. peste 2-3 ani sunt mici.
Nu veti fi acuzata de abandon, insa nu va fi un plus pentru stabilirea locuintei minorului la dv.

Stimata doamna,
de ce spun ca este dificila situatia? Sotul meu este cercetat intr-un dosar penal pt,tentativa de omor (pe nedrept, insa nu stiu cat conteaza asta ...). Ideea este ca din aceasta cauza nu mai sta bine cu judecata, este nervos, stresat, ma injura, ma ameninta in fel si chip.....Evident nu a solicitat ajutorul niciunui medic ........Stiu (sau cel putin sper) ca datorita acestor aspecte instanta va judeca corect si imi va acorda mie custodia exclusiva a copilului. Tocmai pt.ca nu mai am incredere in judecata sotului vreau sa iau masuri de siguranta pt.a nu fi acuzata pe nedrept ca mi-am abandonat copilul. Si va rog sa nu incepeti sa ma judecati ca abandonez copilul si plec, indur multe de prea multa vreme si am datoria sa ii ofer copilului meu un viitor linistit si sansa de a creste in liniste .....

Instanta presupune, pana la dovezi contrare, ca ambii parinti sunt responsabili.
Cata vreme dvs, ca parinte responsabil lasati copilul in grija tatalui sau nu exista prea mari sanse ca instanta, peste 2-3 ani, cand copilul s-a adaptat la mediul respectiv, sa considere ca tatal este un pericol atat de mare pentru copil incat sa schimbe domiciliul copilului - continuitatea este unul dintre lucrurile de baza in stabilirea domiciliului copiilor in instantele din Romania.
Adica, daca toate lucrurile merg bine (copiii nu sunt batuti, spitalizati, tinuti in frig si flamanzi) si tatal lor doreste ca ei ramana in continuare cu el, exista sanse foarte mari ca ei sa ramana in continuare la tatal lor.
Nu sunteti judecata ca si cum ati abandona copiii ci vi se explica ce consecinte poate avea hotararea dvs.

Nu puteti fi acuzata ca l-ati abandonat, pentru ca l-ati lasat in grija tatalui, decat daca nu contribuiti financiar la intretinerea lui in perioada in care lipsiti.
La fel, nu aveti ce institutie sa implicati pentru ca il lasati in grija tatalui.

Ganditi-va la alte alternative: chirie, luarea copilului cu dvs, divortati si stabiliti domiciliul copilului la dvs mai intai, apoi lasati-l in grija bunicilor (daca ei vi se par mai responsabili decat tatal) sau cu cineva din familia extinsa, discutati cu tatal despre solutiile posibile (sper ca aveti cu cine discuta).
Ganditi-va si daca acum este momentul sa munciti pentru un apartament sau poate aveti lucruri mai importante de rezolvat...... (cu tata cercetat intr-un dosar penal, poate e mai bine pentru copilul dvs sa fiti alaturi de el)

Cate nopti credeti ca nu am dormit sucind problema pe toate partile? Va spun eu: foarte multe nopti. De copil am grija numai eu: ii fac de mancare, il spal, facem lectiile si ne jucam impreuna, treburile gospodaresti sunt exclusiv facute de mine, sotul nu face absolut nimic, vine de la serviciu si se intinde in pat, altceva nu face. Am obosit si nu mai vreau sa fiu prizoniera intr-o asemenea casnicie in care, culmea culmilor, mai sunt si agresata .......Sunt bugetar, am 850 ron net lunar, pe naveta platesc 200 ron iar de luna viitoare cand sotul m-a anuntat ca nu se mai duce la serviciu va trebuie sa face naveta impreuna cu cel mic care invata la o scoala din oras si pt.care va trebui sa achit transportul, adica tot 200 ron lunar. Mai raman 400 ron pt.cheltuielile casei...... Poftim, ia si traieste cu 4oo ron /luna daca poti. Nu se mai poate asa, ne chinuim enorm

Doamna nu va acuza nimeni, si nici nu incearca nimeni sa va spuna ca puteti traii cu un venit asa mic. Ce vi se ofera sunt sfaturi juridice, si ar fi bine sa le luati in considerare pentru ca vedeti dumneavoastra un judecator nu ia decizii bazate pe sentiment ci doar pe lege. Ar fi pacat sa va vedeti dupa 2-3 ani petrecuti departe de copil in situatia de a pierde copilul in ingrijirea sotului numai pentru ca nu ati inteles detaliile legale. Nu sunt de specialitate, dar am cunoscut destule cazuri in care decizii sentimentale de moment au stricat . Poate ca sfatul dat de avocat suna rece si impersonal, dar de asta aveti nevoie de cineva cu capul limpede si neimplcat care sa va arate calea cu cea mai mare sansa de succes.
Multa sansa doamna, si limpezime a mintii sa reusiti sa luati decizia corecta si sa va bucurati de copil mult timp de acum inainte.