Partaj - stimulentele sunt recompense (bun propriu) sau venit ce conduce la cota majorata?

depinde de instanta....in general se iau in calcul ca bun comun

Tocmai suspiciunea cuprinsa in acest "depinde" ma incurca. Dificultatea mea consta in catalogarea exacta. Nu am identificat jurisprudenta pe speta.

Daca analizam textul normelor de aplicare, obsevam ca aceste stimulente se acorda numai unor salariati, pentru rezultate deosebite, dupa criteriile de la pct II.1, conditionat de incasarea efectiva la buget (pct II.2).

Premiile si recompensele prevazute la art. 31 lit.d Codul familiei pot avea si forma baneasca. Conform art. 29 "Sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei.".

Pentru cazul supus discutiei, ambii soti au realizat venituri din salarii, aproximativ egale. Sotia pretinde cota majorata (exagerat de mare), prin invocarea muncii in gospodarie. Sotul, desi a contribuit si el, nu are martori sa dovedeasca, iar sumele incasate cu titlu de stimulente nu ar compensa procentul in plus pretins de sotie.

Are sotul posibilitatea ca invocand principiul subrogatiei reale sa arate ca unul din bunurile comune (un garaj ceva mai mare) este bun propriu ? Rog sa excludem din discutie trimiterile la modul de impartire a bunurilor sau de stabilire a cotelor de contributie.
Asa cum deja am aratat, stimulentele nu au caracter salarial (conform HG nu se suporta din fondul de salarii, nu se platesc contributii, etc). Ambii soti au avut venituri din salarii, aproximativ egale. (Obs: familia nu a intampinat probleme de natura financiara.)

Eu retin ca potrivit art. 25 Codul familiei "Bărbatul şi femeia au drepturi şi obligaţii egale în căsătorie" si nu stiu daca este gresita opinia ca sintagma "in raport cu mijloacele fiecaruia" din art. 29 Codul familiei se refera la ajutorul rezonabil ce se acorda celul care castiga mai putin sau se afla in dificultate si nu la imbogatirea acestuia prin prisma casatoriei. Este familia o asociere de capitaluri ? Desigur ca fiecare sot trebuie sa beneficieze de orice spor al patrimoniului comun, respectiv sporul a ceea ce au realizat impreuna, iar impartirea functie de cotele de contributie asigura o relativa echilibrare la impartirea bunurilor. Spun relativa pentru ca in determinare sunt si elemente ce pot fi doar estimate (munca in gospodarie).

Totusi, asa cum de ex. recompensa incasata pentru o fapta deosebita sau premiile acordate in diverse domenii - ca de ex. Premiul Nobel (vazut ca o recunoastere a unei realizari deosebite si care are oarecum legatura cu munca) - sunt recunoscute ca nu sunt bunuri comune, tot asa cred ca ar trebui sa fie catalogate si stimulentele, incasate ca urmare a unor realizari deosebite, o recunoastere a calitatii persoanei etc.

Fata de acestea, va rog sa incercati sa va exprimati opinia Dvs, particularizand/argumentand acel "depinde"

Comentariu suplimentar:

In NCC, art 341
"Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale şi altele asemenea, precum şi veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanţa privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunităţii."

(Obs: aplicabil numai pt actele si faptele intervenite dupa intrarea in vigoare a NCC.)

In Codul Muncii-actualizat
Art. 159 (1) "Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă."
Art. 160 "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri."

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie, decizia nr. 46 din 10 ianuarie 2006, accesibila prin linkul urmator, confirma ca datoriile unuia dintre soti se prezuma ca sunt proprii, caracterul trebuind sa fie dovedit.

[ link extern ]

"Curtea retine urmatoarele:
- Aprecierea pe care a facut-o instanta de apel asupra caracterului datoriei asumate de intimata I.L. prin contractul de imprumut incheiat, in sensul ca este o datorie personala iar nu una comuna, este corecta.
Dispozitiile art. 32 C. fam. invocate de recurenta justifica pentru obligatia asumata de unul dintre soti caracterul ei de datorie comuna, atunci cand a fost contractata pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei [lit. c)].
Spre deosebire de bunurile dobandite in timpul casatoriei, care sunt prezumate de la data dobandirii lor de oricare dintre soti ca fiind bunuri comune (art. 30 C. fam.), in situatia datoriilor prezumtia care functioneaza nu este aceea a comunitatii, ci a caracterului personal.
Asadar, cel interesat in a invoca pentru o datorie contractata de unul dintre soti caracterul ei comun, trebuie sa faca dovada ca se regaseste vreuna din ipotezele reglementate de art. 32 lit. a)-d) C. fam. "

Apare ca fiind lipsita de logica interpretarea ca potrivit Codului familiei - aplicabil spetei supuse discutiei- se prezuma ca toate veniturile unuia dintre soti, nenominalizate explicit in art 31, sunt bunuri comune in timp ce datoriile acestuia se prezuma ca au caracter personal. Ce datorii legale poate contracta o persoana care nu are venituri personale ? O parte a explicatiei, bazata pe logica si practica, se regaseste in procedura acordarii unui credit bancar. Din venitul imprumutatului se deduc cheltuielile personale (rate, popriri...) si cheltuielile familiei (determinate functie de componenta familiei, etc).

Personal apreciez ca lamurirea vine prin textul art. 341 NCC, care, coroborat cu art. 159 (1) si 160 Codul muncii (probabil trebuie vazuta forma din 1993), lamurire in sensul careia stimulentele incasate in temeiul Legii 30/1991 art. 4 si HG 498/1993 sunt venituri de natura bunurilor proprii.