Astfel, conform art. 21 din Legea 13/2007 se arată că :"Dacă terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice este proprietate privată a unui terţ, titularul autorizaţiei trebuie să iniţieze procedura legală de expropriere a terenului pentru cauză de utilitate publică sau să obţină concesiunea lui pe durata existenţei capacităţii energetice".
In concluzie, contrar susţinerilor pârâtei, terenul proprietatea reclamantului, afectat de capacitatea energetică nu este proprietatea statului ci proprietatea sa, atâta timp cât acest teren nu a fost expropriat sau concesionat, cu plata unei juste şi prealabile despăgubiri, în condiţiile legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin 5 şi 6 din Legea 13/2007,: „Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energeticei care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (5)." Aceste prevederi legale sunt aplicabile doar în situaţia în care capacităţile energetice sunt realizate după intrarea în vigoare a Legii 13/2007 nu şi capacităţilor energetice realizate anterior.