1. Exista angajatorul A si salariatii B,C,D,... .
2. Intre A si B este semnat un acord al partilor referitor la munca suplimentara/in timpul repausului saptamanal/concediului de odihna/formare profesionala din initiativa salariatului.
3. Angajatorul A isi reduce activitatea...si decide sa il pastreze pe B..... DOAR in baza acordului si a efectelor produse , semnat intre A si B.
4. In aceasta situatie acordul partilor nu devine opozabil si tertilor?
Este legal? Ma gandesc ca singurele 'beneficii" rezultate pentru salariat ca urmare a unui astfel de acord sunt cele legale.....precum: timp liber/ drepturi salarii in plus etc
Atunci inseamna ca transformam drepturile in obligatii?
1. Am dreptul sa nu muncesc sambata/duminica/ in concediul legal. Dar daca nu muncesc sambata sunt primul concediat.
3. Nu cumva prin asemenea criterii "drepturile ' sunt golite de continut? ::)
Nu este golit de continut dreptul la munca prin reglementarea unor criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Printr-o astfel de prevedere nu se transforma un drept in obligatie. Probabil ca angajatorul respectiv doreste un salariat care sa munceasca mai mult decat timpul normal de munca.
Angajatorul este indrituit sa stabileasca asa ceva, iar instanta poate constata sau nu legalitatea concedierii .
Criterii concediere
minval
la o concediere individuala, persoana care este pensionar si cumuleaza cu salariul si care nu este identificata pentru concediere, moral sau legal va trebui sa ... (vezi toată discuția)