Buna seara! Va scriu pentru ca sunt eleva in clasa a12-a si am probleme cu tatal meu de cand ma stiu.O mare perioada de timp m-a batut,m-a jignit,m-a injurat [editat] etc.Chiar in seara aceasta i-am vorbit calm si am incercat sa ii explic ca imi alunga prietenii din cauza ca este foarte irascibil si tipa mereu indiferent de situatie. A vrut sa dea in mine si m-a amenintat ca ma omoara si ca o sa ma distruga,mi-a adresat injurii. Am o sora in varsta de 10 ani care a fost martora de atatea ori la aceste iesiri necontrolate . De altfel,mama mi-a luat apararea si a amenintaat-o si a vrut sa o loveasca. Mi-as dori din tot sufletul sa se termine aceasta poveste. Nu vreau sa pateasca si sora mea acelasi lucru cand va creste sau eu sa ma aflu in aceasi situatie. Ce as putea face in aceasta privinta?
cred ca ar trebui sa apelezi la profesionisti inainte de toate,protectia copilului te plimba de la un birou la altul si dureaza pana iti fac o "vizita".deasemenea cred ca daca tatal tau s-ar trezi cu ei la usa,ar reactiona si mai violent.conform legii,ai o familie,mama ta probabil ca nu il va reclama,mai ai o sora minora,nu se va dezbina familia pentru ca faci tu o reclamatie.eu zic ca trebuie procedat cu tact.stiu prin ce treci,eu am trecut 15 ani prin acelasi lucru,doar ca tatal meu mai era si alcoolic.e incredibil de greu sa faci un organ abilitat sa se sesizeze..intelegi?nu vreau sa te descurajez asa ca iti propun sa apelezi la fundatii.de exemplu prin vara s-a deschis Pretuieste Viata,si ambasador este Andreea Marin.au cazuri reale si actioneaza prompt.nu iti spun sa nu apelezi la autoritati,doamne fereste,ba chiar te indemn,dar actioneaza cu mult tact ,pentru ca e posibil sa se rasfranga totul asupra ta cumva,iar oamenii insarcinati cu ,cazul tau,sa uite ca tu esti defapt victima.imi pare foarte rau cand vad ca mai sunt copii care trec prin ce am trecut eu.am 30 de ani si nici in ziua de azi nu am uitat bataile primite..e greu.iti doresc mult succes si eventual sfatuieste-te cu mama ta,sau un adult de incredere inainte de a porni la drum,pentru a sti sigur ca rezultatul va fi cel dorit.
Este trist ce ţi se întâmplă, dar nu trebuie uitat că mulţi "tătici" suferă de gelozie incestuoasă, care nu prea se poate vindeca. Singurul lucru logic şi normal pe care poţi să-l faci, este să te dedici şcolii, ai de dat un bacalaureat(nu te văd bine dacă nu-l iei) şi lasă anturajul că nu au intrat zilele în sac. Dacă crezi că nu vei face faţă acestei schimbări de comportament şi eşti majoră, Europa este mare. Asta dacă reuşeşti să te descurci în vreo limbă străină. Fiind şi eu tătic de fată ştiu despre ce vorbesc. Şi apoi trebuia să prezinţi situaţia concret. Ceva de genul: învăţ foarte bine, am numai note de la 8 în sus, nu vin seara acasă la după miezul nopţii, o ajut pe mama în casă, etc. Că dacă faci parte din "noua" generaţie care admiră divele de la televizor şi viaţa trebuie petrecută doar în distracţie, sub deviza, sunt tânăr ce naiba, nu te văd bine şi soluţii la cazul tău nu există. Totul depinde de tine. Majoră fiind, poţi ajunge în stradă şi după aia să stai prin tribunale, nu cred că ai bani de avocaţi, ca să îţi obţii dreptul să locuieşti în casa în care dormi acum. Dar şansele sunt de 0,001% să câştigi. Concluzia: soluţia este la tine, nu la alţii sau în justiţie. javascript:void(0);
O sesizare puteti face dar este neclara vina fiecaruia.
El poate vrea sa va protejeze dar nici cum procedeaza nu este indicat...
Poate ca il si provocati.
Ce pot face?
angelabadila
m-am despartit de fostul sot cand eram insarcinata,el nu si-a dorit copilul .copil conceput in timpul casatoriei si divortul a durat asa incat ii poarta numele ... (vezi toată discuția)