avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1249 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Divort, custodie, partaj
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Divort, custodie, partaj

Divort, custodie, partaj
Buna ziua, sunt din Baia Mare, iar in prezent locuiesc in Targu-Mures (de aproape 3 ani.).
Am fost casatorit timp de 7 ani, casatorie din care au rezultat si 2 copii. Am divortat in august 2012, din cauza neintelegerilor, certurilor si agresiunilor verbale zilnice, dar mai ales din cauza scandalurilor publice provocate la locul de munca, consecinte pentru care am fost transferat la Tg-Mures, deoarece au inceput sa afecteze imaginea companiei.

Am divortat "pe cale amiabila" - nepotrivire de caracter si custodie comuna a copiilor.

Nu am cerut partaj al imobilului sau parte din bunuri materiale, decat sa pot mentine o legatura permanenta cu copii.
Tinand cont de varstele copiilor, baietelul 4 ani la vremea respectiva, iar fetita nenascuta (fosta sotie fiind in aprox 4 luni de sarcina), in procesul de divort am solicitat ca program de vizita prima si a 3-a saptamana din luna pentru baietel, iar dupa nasterea fetitei, a 2-a si a 4-a saptamana din luna cu fetita, pentru a avea acces la copii in orice sfarsit de saptamana cand merg acasa, fiindca e o distanta destul de mare, respectiv 220 km, si nici locul de munca nu imi permite sa plec oricand.

Din pacate, nu pot ajunge la nici o colaborare normala cu mama copiilor, aceasta nedeschizandu-mi usa de cele mai multe ori sau doar cu forta dandu-mi copilul, evenimente care au afectat emotional copilul. (urlete, aruncari de obiecte dupa mine sau pumni si picioare in usa...).

La cateva zile de la pronuntarea definitiva a divortului am primit recursul facut de mama copiilor prin care solicita schimbarea programului de vizita pentru ca "e prea mult" sa am acces la copii in fiecare weekend. Astfel, dupa nasterea fetitei, 4 noiembrie 2012, programul de vizita a fost restabilit la prima si a 3-a saptamana din luna, cu preluarea baiatului de sambata dimineata la 10 pana duminica orele 20, iar pentru fetita 2 ore la domiciliul mamei.

Fiind intr-o functie de conducere, mi s-a impus o pensie alimentara de 50% din venitul net, desi legea impune 30% pentru 2 copii, mentionand ca trebuie sa platesc retroactiv, plata incepand abia din iulie 2013. Drept urmare am platit pensie alimentara 2400 lei timp de 1 an de zile, fara a se tine cont de faptul ca exista si 5 credite deschise in timpul casniciei in valoare totala de peste 1500 lei, dar si cheltuielile mele de intretinere la Tg-Mures (chirie + facturi, mancare, igiena, dar si cheltuielile de deplasare Tg-Mures - Baia Mare). Acum, dupa terminarea perioadei retroactive, platesc 1610 lei, a 2-a instanta netinand nici ea cont de recursul meu ca nu imi pot asigura traiul de la un salar la altul, cu toate ratele ramase pe numele meu, desi nu mai locuiesc in casa respectiva, dar si o pensie alimentara asa mare.

Datorita functiei pe care o detin, in luna februarie 2014 am beneficiat de o prima pentru rezultatele anuale obtinute, in valoare de 120 de milioane lei vechi, pe langa salariul de baza...drept urmare ea s-a ales cu 6000 lei din prima anuala + 2400 lei pensia alimentara...iar in luna martie am beneficiat de un "al 13-lea salar pt imposibilitate de mobilitate"...adica am luat un "salar de consolare" pentru ca depasesc 200 km in interesul muncii...si de aici a rezultat aprox 4000 lei din salarul de consolare + 2400 lei pensia alimentara...adica in total peste 150 de milioane lei vechi...bani pe care in momentul de fata nu ii mai detine, fiind cheltuiti in interes propriu si nu in interesul personal al copiilor.

Pe langa toate acestea, desi beneficiaza de o pensie alimentara consistenta, a ales ca dupa implinirea varstei de 1 an a fetitei sa se intoarca la servici, rezultat ce a dus la o neglijenta mare asupra copiilor, acestia fiind ingrijiti de bunici, parintii ei, 90% din timp. Fapt cu care nu sunt de acord, deoarece bunicul are probleme cu alcoolul si poate reprezenta un pericol, mai ales ca am surprins copilul in nenumarate situatii exprimandu-se vulgar si violent verbal sau in gesturi, spunand ca de la bunic a deprins aceste apucaturi.

Partea cea mai dureroasa pentru mine este ca desi i-am luat telefon mobil copilului, (are 6 ani in prezent), tot nu pot vorbi cu el, deoarece dupa 2 luni i-a trantit telefonul...i-am luat altul, dar dupa putin timp, dupa vreo 3 sapt, telefonul "s-a pierdut", cica nu isi aminteste copilul unde l-a pus. Acum i-am luat un al 3-lea telefon, in decurs de 7 luni, dar tot nu pot comunica, deoarece in prima faza nu ii punea telefonul la incarcat, iar acum, la inceput de decembrie a disparut si al 3-lea telefon, cica s/a jucat fetita cu el si s-a pierdut si acesta. Ea nu raspunde la telefon decat cand are chef si cand raspunde manifesta crize de nervi, urland si injurand in preajma copiilor, soc care de cele mai multe ori o sperie mai ales pe fetita...am auzit-o de nenumarate ori pe fundalul conversatiei telefonice cum incepea sa planga in secunda cand fosta sotie a inceput sa se revolte la telefon. Si asa trec cate 2 saptamani in care eu nu stiu nimic despre copii mei, pana ajung la vizita legala. (ultima violenta a fost de Mos Nicolae cand a iesit dupa noi si in plina strada a inceput sa urle si sa dea cu pumnii si picioarele in masina, desi copilul se afla pe bancheta din spate.)

Ma ingrijoreaza foarte tare neglijenta fizica si psihica fata de copii. In ianuarie 2014, am fost sunat de educatoare, semnaland probleme accentuate de vedere ale baietelului, spunand ca i-a atras atentia mamei si bunicii copilului in nenumarate randuri inca de la inceput de decembrie, dar nu a dus copilul la oftalmolog. Am mers in graba acasa, am dus copilul la oftalmolog, i-am facut ochelari. O saptamana mai tarziu, a dus si ea copilul la oftalmolog, dupa cum spune ea, iar oftalmologul ei i-a prescris picaturi. Drept urmare, nu il lasa pe copil sa poarte ochelarii.

Baiatul e mai mereu bolnav, in august cand am avut 2 saptamani de vacanta legala, am preluat copilul cu simptome foarte grave, respectiv febra 39, sangerari abundente din nas si tuse puternica. Dupa 4 zile prin clinici private, dupa o serie de analize de la A la Z, copilul a fost diagnosticat cu o pneumonie netratata, veche de cel putin 3 saptamani. A primit 10 zile de tratament antibiotic puternic, respectiv augmentin de 3 ori pe zi, plus alte medicamente de protectie. Mai apoi, la 2 luni jumate mai tarziu, copilul era iar bolnav de pneumonie in faza incipienta. E inadmisibil ca in decurs de 3 luni, un copil de 6 ani sa faca pneumonie de doua ori!, mai ales ca dupa cele 10 zile de tratament am dus copilul la control si medicul pediatru a confirmat vindecarea absoluta a acestuia...deci nu putea fi vorba despre o vindecare partiala!

Pe langa problemele de sanatate, copilul e afectat si emotional. Daca il intreb ce a facut la scoala imi spune ca nu isi aminteste, daca discutam un subiect anume, asa din senin trece la alt subiect de parca nici n-am vorbit nimic adineauri. Pe langa asta, mama il influenteaza negativ asupra familiei mele, spunand ca nu are voie sa manance ce pregatim la mine acasa pentru ca o sa il doara stomacul, ca nu are voie sa puna nimeni mana pe el, unchi, bunica etc, decat tatal lui.

La afectiuni emotionale grave as adauga si faptul ca orice jucarii sau hainute am dus eu sau a trimis mama mea din Israel, au fost aruncate la gunoi in fata copilului, fosta sotie spunandu-i copilului ca tot ce aduce tatal lui sunt gunoaie si nu are voie sa se joace cu ele. La fel a facut si cu toate pozele din perioada casniciei, le-a rupt in fata copilului spunand ca Tata nu ii mai iubeste si nu mai are voie sa vina acasa.

Tot la neglijenta as incadra si faptul ca la preluarea copilului nu pregateste copilul cu haine pentru 2 zile, drept urmare am fost nevoit sa ii cumpar si eu haine, la domiciliul meu. Iar in vacanta de vara a trimis copilul pentru 2 saptamani, cu 3 perechi de lenjerie intima, 5 tricouri, 3 perechi de pantaloni si o pereche de tenisi. E de la sine inteles ca un copil de 5-6 ani are nevoie de un rand de haine pentru fiecare zi, deci astfel de atitudine din partea mamei, de a nu asigura bunastarea si confortul copilului in vacanta, reprezinta razbunare prin copil fata de tatal lui, sau ca nu investeste pensia alimentara in bunastarea copiilor, ci in confortul ei personal sau investitii materiale in casa, care nu corespund neaparat nevoilor personale ale copiilor, ci mai degraba pretentiilor ei personale. (ex: schimbarea frigiderului "normal" cu unul de inox si cu touch-screen, gard de fier forjat sau pavaj de marmura in curte...astfel de investitii nu asigura sanatatea sau nevoile personale ale copiilor).

De subliniat este si faptul ca mama copiilor are o obsesie pentru curatenie, obsesie care a dus la disparitia jucariilor din casa, dar si la nepermiterea copiilor de a se juca in casa pe care am construit-o si am lasat-o, micutii fiind tinuti in casa bunicilor, acestia locuind in aceeasi curte.
Copiii sunt tinuti in frig, bunicii nu prea fac caldura, dar mai ales nu se pot bucura de confortul casei in care am investit in cei 7 ani de casnicie si pentru care platesc si in momentul de fata rate in valoare de peste 1500 lei...rate care se vor termina abia in 2019...

Situatia cea mai grava cu care ma confrunt in momentul de fata este faptul ca pe 4 noiembrie 2014 fetita a implinit 2 ani si conform legii ar trebui sa am posibilitatea sa o iau la domiciliul meu dupa acelasi program ca si baietelul, respectiv in prima si a 3-a saptamana din luna, de sambata dimineata de la 10 pana duminica seara la orele 20. In dosarul recursului exista o declaratie semnata de mama copiilor prin care declara ca: "SUNT DE ACORD ca incepand cu varsta de 2 ani a fetitei tatal sa poata beneficia de acelasi regim de vizita pentru ambii copii", dar in sentinta data la 1 septembrie 2014, instanta nu a mentionat aceasta "fraza", decat ca "Pentru minora ... - Prima şi a treia săptămână din lună, sâmbăta de la ora 10 la ora 12, fără preluarea minorei de la domiciliul mamei, pana la varsta de 2 ani."
Drept urmare, pentru ca nu scrie si "incepand cu varsta de 2 ani a fetitei tatal sa poata beneficia de acelasi regim de vizita pentru ambii copii", mama copiilor refuza sa lase fetita si in custodia mea, desi e custodie comuna.
Familia mea nu a vazut fetita niciodata in realitate, doar din poze si nu mai pot accepta situatia asta.

Dupa ultima experienta violenta ce a manifestat-o de Mos Nicolae cand a iesit dupa noi si in plina strada a inceput sa urle si sa dea cu pumnii si picioarele in masina, desi copilul se afla pe bancheta din spate, am evitat sa depun plangere la politie pentru a nu speria copilul si mai tare.
Dar am apelat la un mediator pentru a incerca inca o data pe cale amiabila sa o fac sa se calmeze, insa nu a raspuns solicitarii mediatorului si nici nu a acceptat sa se prezinte la intalnirea propusa de acesta.

Drept urmare, acum in ianuarie vreau sa intentez un nou proces legat de programul de vizita, dar si pentru custodie si partaj.
Am tot evitat sa cer custodia baietelului, pentru a nu desparti copii, dar tinand cont de faptul ca ea deschide usa doar cand are chef si nu respecta ordinul judecatoresc, nu am alta solutie. Pentru preluarea fetitei cred ca nu pot cere mai mult decat sa imi scrie negru pe alb fraza ce lipseste. Dar as putea cere o examinare psihiatrica pentru tulburari de personalitate violente ale mamei copiilor, dar si consiliere psihologica a baiatului pentru a obtine custodia?

Legat de partaj am nevoie de niste sfaturi: casa in care am investit este pe numele fostilor socri. Era o casa veche, batraneasca, pe care am renovat-o de la fundatie pana la ultimul detaliu, dar la care am mai construit 2 incaperi, nedeclarate nici in momentul de fata. Cu extras de carte funciara, pot cere partaj pe spatiul construit ulterior?
Si cum pot face ca macar de acum incolo sa preia creditele si sa le plateasca pana la terminarea lor, in 2018/respectiv2019, tinand cont ca nu mai locuiesc acolo, nu mai am control asupra bunurilor si ea a inceput sa le instraineze sau sa le valorifice?!...iar practic eu platesc rate pt niste bunuri ce nu mai exista...

Legat de pensia alimentara nu am control deoarece mi se face poprire pe salar, desi nu am semnat nici o hartie ca as fi de acord. Pot cere justificare prin bonuri fiscale in ce fel cheltuie lunar cei 1610 lei pentru bunastarea copiilor, iar in caz de dovezi-lipsa pot solicita schimbarea pensiei in natura (alimente, haine, jucarii) duse de mine?!
Cer/caut AJUTOR pentru mine si copiii mei!
Cel mai recent răspuns: ninjolina , utilizator 12:46, 8 Ianuarie 2015
Da, din pacate majoritatea asa interpreteaza situatia unui divort, ca intotdeauna barbatul e de vina...dar putini sunt cei care privesc situatia si din perspectiva dvs, ca nu am ajuns unul din tatii doborati de esecul casniciei si sa devin alcoolic sau sa ma umplu de datorii sau daca am inceput sa imi refac viata cu altcineva sa nu imi caut copii luni intregi.
Am un caz in jurul meu in care tatal isi viziteaza fetita de 6 ani o data pe luna sau chiar la 2 luni desi locuiesc in acelasi oras, cartiere diferite, 3 km distanta...si ca sa evite partajul, a lasat partea lui de apartament in schimbul de a fi scutit sa mai plateasca pensie alimentara, desi platea 275 lei, la un salar de aprox 3000 lei, plus activari in Afganistan (lucreaza in cadrul armatei), dar alea cica erau venituri care nu se pun pt ca omul isi risca viata acolo...drept urmare mama isi intretine singura fetita si casa cu un salar de 750 lei...iar tovarasu` traieste bine mersi, amintindu-si ocazional de micuta.
Exemplul acesta ma ambitioneaza si mai tare sa lupt pt copii mei, pentru ca ei sunt parti din mine care imi completeaza viata, chiar daca am inceput sa imi fac un rost in Tg-Mures.
Nici o secunda nu mi-am pus problema sa implic copii in partaj, e strict legat de faptul ca trebuie sa imi gasesc un echilibru financiar de la o luna la alta si la Tg-Mures, altfel n-am cum sa gestionez situatia.

Legat de paranteza dvs "...jucariile si lucrurile sa le pastrati la dvs acasa (nu pentru ca ei nu mai simt dragostea dvs, ci pentru ca in momentul in care mama le arunca in sufletul copiilor se intampla o mare drama care are legatura cu propria valoare si care ii face pe copii sa se simta ca niste nimicuri/gunoaie"... nu stiu daca ma credeti, dar a venit de la sinea copilului, candva, prin luna iunie, cand mi-a zis pt prima data "Tati, jucariile astea si bicicleta vreau sa ramana aici la tine sau du-le la Tg-Mures, ca oricand vin tot timpul le gasesc si nu se pierd si nu le arunca nimeni ca la mine acasa."
Mi s-a rupt sufletul sa vad/aud copilul de 5-6 ani ca pricepe oarecum situatia razboiului ce il poarta mama lui cu mine si ca vrea sa pastreze departe de ea aceste jucarii sau lucruri de la mine de care s-ar fi putut bucura/folosi zi de zi, dar pentru a nu le pierde, mai bine are parte de ele ocazional...

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Minori care nu vor sa mearga cu tata! Cristian0711 Cristian0711 In urma divortului, tatal are dreptul la doua saptamani sa ia copiii minori, etc! Copiii (8 si 10 ani), nu vor sa mearga! Asta si datorita comportamentului ... (vezi toată discuția)
Custodie comuna copil Marcelpascu Marcelpascu Buna ziua , am un copil dintr-o relatie si am recunoscut copilul in certificat,de la un timp nu ma mai lasa sa vad copilul desi platesc pensie alimentara si il ... (vezi toată discuția)
Recalculare pensie alimentara mariejean mariejean Am doi copii si pana de curand am primit prin posta o pensie de 200 lei pt ambii . Am aflat ca fostul sot e doctorand cu bursa de studii POS DRU in valoare de ... (vezi toată discuția)