Buna seara!
Va supun atentiei urmatoarea speta:
Am initiat o actiune la Judecatorie - constatarea nulitatii absolute a unei declaratii de neacceptare a succesiunii si, pe cale de consecinta, constatatea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor (in care apaream notata la rubrica renuntatori prin neacceptare), in sensul restabilirii calitatii de mostenitor.
La primul termen, intervine in interes propriu o a treia parte, prin cerere de interventie si completul de judecata nu a facut decat sa ne comunice partilor existente deja, interventia partii terte, dand un termen pentru a se judeca cererea de interventie. Completul omite sa faca verificarea competentei materiale la primul termen si nici una dintre parti nu a invocat-o.
La cel de-al doilea termen, completul de judecata face cerere de abtinere, se admite si dosarul este repartizat altui complet de judecata, care ne citeaza pentru un alt termen (al treilea pe dosar).
Astfel, ajungem la termenul al treilea, in fata unui nou complet, care se sesizeaza din oficiu ca judecatoria nu este competenta material sa judece cauza, emite hotarare de admitere a exceptiei de necompetenta materiala (fara cale de atac) si trimite dosarul la Tribunal.
Odata ajunsi la tribunal, la primul termen, completul ne pune in vedere sa completam cadrul procesual si cu alte parti, pentru ca hotararea care se va da sa le fie opozabila.
Fac cerere de introducere in proces si a celorlate parti, li se comunica copie dupa dosar, precum si faptul ca pana la data de...au dreptul de a invoca exceptii, de a face cereri, de a depune probe, etc. Nimeni nu intreprinde nimic, cu exceptia uneia dintre partile introduse forta in cauza, sa-i spunem X, care se prezinta la termen (cand a avut loc dezbaterea de fond pe dosar) si a comunicat doar faptul ca lasa la latitudinea instantei sa se pronunte in cauza dosarului.
Bun...are loc dezbaterea pe fond, instanta se pronunta si imi da castig de cauza: constata nulitatea absoluta a declaratiei de neacceptare atat a mea, ca reclamanta cat si a intervenientului in interes propriu, si nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor, in sensul ca noi, reclamant si intervenient, care am solicitat anularea declaratiilor, ne-am recastigat calitatea de mostenitori acceptanti ai succesiunii.
Partea X, care a fost introdusa fortat in proces si care nu a solicitat pe parcursul judecarii acestuia absolut nimic (avea ocazia sa depuna si dansul solicitarea de constatare a nulitatii declaratiei de neacceptare date de el), face apel si invoca exceptia necompetentei materiale a Tribunalului, solicitand sa fie anulata hotararea tribunalului si dosarul sa fie retrimis spre rejudecare la Judecatorie, motivand faptul ca judecatoria nu a invocat exceptia la primul termen de judecata, asa cum prevede ncpc, ci s-a invocat la al treilea termen, de faptul ca era de competenta materiala a judecatoriei si nu a tribunalului si de faptul ca tribunalul nu a anulat in totalitate certificatul de mostenitor, ca sa-i restabileasca si dansului calitatea de mostenitor, ci a facut-o doar pentru mine si intervenient.
Nelamurirea mea consta in urmatoarele:
1. odata invocata exceptia de necompetenta materiala, admisa prin hotarare fara drept de apel, mai poate invoca partea X aceasta exceptie, in apel, chiar daca la momentul judecatii exceptiei partea X nu era parte in proces?
2.Avand in vedere ca cererea principala era constatarea nulitatii declaratiei de neacceptarea si pe cale de consecinta a celei partiale a certificatului de mostenitor (cerere accesoria), putea tribunalul sa se pronunte si privitor la ceilalti mostenitori care nu au solicitat acest lucru?
Va multumesc!
1. X invoca necompetenta materiala a Tribunalului, nu a Judecatoriei, deci poate in apel sa solicite acest lucru.
2. Instanta se pronunta pe ce s-a cerut. X nu a cerut, nu i se va da.
Exceptia necompetentei materiale a instantei de judecata poate fi invocata oricand, de catre orice persoana care justifica un interes
.
Necompetenţa şi conflictele de competenţă
Art. 130
Invocarea excepţiei
(1) Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.
(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
(4) Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.