Deschid acest topic ca fiind o provocare pentru toti cei ce cunosc procedura judecatii cererilor de revizuire in VCPC (gabriela pintea, freeelis, stoica ioana, lascoschi sa)

La art. 322, alin. (1), pct. 5 din Codul de procedură civilă sunt două ipoteze. La care dintre ele vă referiți? Pe de altă parte, nu înțeleg relevanța, pentru discuție, a menționării acestui articol față de celelalte două articole indicate ulterior.

Dacă doriți o discuție, dați exemple concrete de hotărâri judecătorești, iar dacă aveți dvs. o hotărâre este cu atât mai bine.

Am depus o cerere de revizuire in baza art 322 alin1 pct 5 in baza unui inscris .Este vorba despre notele grefierului de sedinta. De fapt ce s-a intimplat am solicitat in copie aceste note . Prin comparare cu sedinta publica de la dosarul cauzei am constatat ca in momentul in care a avut loc discutarea obiectivelor expertizei contabile la unul dintre obiective apare consemnat ca expertul sa stabileasca drepturile salariale pentru anii 2009-2011. In incheiere sunt cenzurati anii 2009,2010 si apare doar ptr anul 2011.Am invocat exceptia de nulitate intrucat incheierea de sedinta este nula avand in vedere ca notele grefierilor stau la baza incheierii de fapt acestea fiind un proces verbal al sedintei. In plus am depus ulterior acestei cereri de revizuire precizari si in baza art 137 din VCPC si am invocat nulitatea sentintei civile a carei revizuire am cerut pentru nemotivare (art 261 pct 5) cat si art 129 alin 6 ,binenteles ca am argumentat tot ceea ce am aratat in precizari.Instanta la termenul de dezbateri asupra fondului ia act ca am depus aceste precizari si ca am invocat nulitatea sentintei civile .In considerente se gaseste doar motivarea privind consemnarile din caietul grefierului dar despre exceptia de nulitate nu se face nici o referire.A respins cererea de revizuire ca neintemeiata.Era obligata instanta sa faca vorbire in considerente si despre aceasta nulitate pentru nemotivare,indiferent care ar fi fost solutia data exceptiei?
Cu siguranta daca ar fi solutionat si exceptia de nulitate ar fi trebuit sa constate nulitatea sentintei.Este incalcat in aceasta speta art 137 din vcpc.
Acesta este prima speta imi cer mii de scz dar nu pot sa dau si nr de dosar .
Astept cateva opinii iar dupa acestea am sa va prezint tot un caz de revizuire in baza aceluias articol de lege in care cererea este respinsa ca inadmisibila .

Tot ce pot spune este ca instanta avea obligatia legala sa se pronunte asupra exceptiei invocate, fie in sensul admiterii acesteia fie in sensul respingerii ei argumentate legal. Daca nu s-a pronuntat, vi s-a incalcat dreptul la aparare. Pe cale de consecinta, incalcarea dreptului la aparare determina nulitatea hotararii pronuntate, ca act procedural.
Mai departe las colegii...

Asa cum am promis ca am sa revin cu detalii despre o cerere de revizuire respinsa ca inadmisibila in baza art 322 alin 1 pct 5 va prezint in randurile de mai jos urmatoarele
In baza unei expertizei grafologice expertul a stabilit ca semnatura ce apare pe un roi depus de catre societate ,in care se arata un program de lucru altul decat cel ce l-a desfasurat ca semnatura nu imi apartine . Am depus revizuire in care am aratat ca expertul a stabilit ca semntura nu imi apartine si deci nu aveam eu cum sa prevad ce solutie va da expertul in expertiza dispus de organul de cercetare penala. Dosarul penal a fost inregistrat imediat dupa ce am observat la studierea dosarului ca acestia au depus acel ROI in care aparea semnatura mea de luare la cunostinta.Am motivat in fapt aceasta cerere de revizuire si am invocat in scris nulitatea deciziei pentru nemotivare art 261 pct 5 cat si ptr incalacarea art 129 alin 5 si 6 din VCPC .Precizez faptul ca aceasta revizuire viza solutia data de instanta de recurs intrucat acestia mi-au admis recursul in parte si au mentinut restul dispozitiilor sentintei recurate. Prin urmare mentinand restul dispozitiilor sentintei au mentinut o sentinta nula de drept intrucat au incalcat normele imperative instituite de legiuitor.Atata timp cat in literatura de specialitate se arata ca nulitatea actelor de procedura cum sunt hotararile judecatoresti se pot invoca atat in recurs cat si in revizuire sau contestatie in anulare pentru incalcarea art 261 a oricarui alin . am invocat aceasta nulitate ,dar instanta de recurs nu a vrut nici aceasta sa raspunda la exceptia de nulitate si au respins cererea e revizuire ca inadmisibila.Sublinez ca inadmisibila.
Acestea sunt cele 2 pdv diferite la care am facut refirere la deschiderea topicului cand am afirmat ca o instanta respinge cerereile de revizuire ca neintemeiate iar altele ca inadmisibile fiind investite cu acelasi art de lege 322 alin5 .Cum se poate asa ceva ?Nu vor sa imi raspunda la exceptiile adevarte invocate lasindu-le nesolutionate intrucat ar duce la constatarea nulitatii ambelor acte de procedura atat sentinta de la fond cat si decizia din recurs.Incalaca ambele instante in mod flagrant art 137 din vcpc?Eu zic ca DA: Imi sunt incalcate drepturile prevazute de constitutia Romanie in care se arata ca orice persoana are dreptul la aparare , la un proces echitabil cat si accesul liber la justitie? Eu zic ca da.
Acum astept opinii cu privire la modul de solutionare a acestor cereri de revizuire.

Din punctul meu de vedere, o revizuire poate fi admisă sau respinsă ca inadmisibilă. Având în vedere că legea impune anumite condiții de admisibilitate este evident că revizuirea cunoaște o etapă prealabilă de judecată în care efectiv se verifică respectarea condițiilor de exercitare a acesteia și că în cazul nerespectării lor soluția nu poate fi decât aceea a respingerii că inadmisibilă. Respingerea ca nefondată/neîntemeiată ar trebui să se dea atunci când a avut loc o judecată formală, pe fondul cauzei, care este ulterioară admiterii revizuirii (rejudecarea propriu-zisă).

Strict teoretic, dacă partea (e.g. reclamantul) a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voia sa să se prezinte la judecată și nu a putut anunța instanța revizuirea va fi admisă, dar soluția pe fond (e.g. respingerea acțiunii ca nefondată) poate rămâne neschimbată pentru că sentința (decizia) nu ar fi fost influențată în niciun fel de absența/prezența părții. Astfel, vom avea cererea de revizuire admisă și cererea de chemare în judecată respinsă ca nefondată (soluție identică celei anterioare revizuirii).

În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe art. 322, alin. 1, pct. 5 este necesar ca înscrisul să îndeplinească cumulativ două condiții:
- să fi existat la momentul pronunțării sentinței (să nu fie conceput ulterior judecății)
- să fi fost reținut de partea potrivnică sau părțile să nu fi putut să-l înfățișeze dintr-o împrejurare mai presus de voința lor.

Neîndeplinirea acestor condiții atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Ceea ce poate da naștere dezbaterilor și conduce și la soluția respingerii ca nefondată a revizuirii cred eu că este însușirea de „doveditor” a înscrisului descoperit. Așadar, nu orice înscris existent la momentul judecății de care partea crede că se poate folosi poate fi primit de instanță, ci numai acela care prezentat la fond era menit să fi schimbat soluția în favoarea părții care-l prezenta (pentru că dacă e doveditor, înseamnă că probează pretențiile). Ori un astfel de exercițiu de imaginație din partea judecătorului evocă efectiv fondul.

Dar pentru că este condiție de admisibilitate, rămân la convingerea că cererea de revizuire trebuie respinsă ca inadmisibilă, nu ca nefondată. Iar cererile întemeiate pe art. 322, alin. 1, pct. 5, spre deosebire de cele întemeiate pe pct. 8, nu pot conduce decât la două situații:
- respingerea ca inadmisibilă
- admiterea cererii care automat va schimba sentința în favoarea revizuientului.