Situatia e putin complicata si nu stiu daca si cat trebuie sa expun din intamplarea vietii mele,sper ca o relatara scurta si concisa sa fie suficienta.
Casa torie cu doi copii destramata din infidelitatea sotiei (divortul a fost totusi din culpa comuna).Copilul cel mai mare de 8ani este in custodia mea iar al doilea copil de 2 ani este in custodia sotiei.Din cauza certurilor si a refuzului sotiei de a mai avea legaturi de familie atat cu mine cat si cu primul copil am hotarat separarea noastra si m-am mutat in chirie impreuna cu primul copil.La divort am cerut impartirea copiilor iar ei i-am specificat clar ca daca ii cere pe amandoi voi face test paternal la cel de al doilea (deja odata cu inceperea divortului au inceput sa iasa la iveala unele lucruri),sotia mea nu a contestat impartirea copiilor.Pe toata perioada divortului (cam 1 an plus inca cele cateva luni dinainte cand am hotarat sa ne mutam si din motive care tineau si de scoala copilului) i-am dus la locuita proprietate comuna unde a ramas,copilul cel mai mare in vizita,cam de doua ori pe luna.Lucru care mi s-a parut normal deoarece copilul cerea sa-si vada mama si in acelasi timp eu reuseam sa-mi vad celalalt copil o ora doua .Odata cu apropierea incheierii divortului copilul a inceput sa invete sa vorbeasca iar mama lui l-a invatat sa-mi spuna "nenea",mi-a spus ca niciodata nu imi va spune tata,cand ii spuneam ca este copilul meu si am dreptul sa il vizitez asa cum se specifica in hotararea judecatoreasca (care doar acum este definitiva) afirma ceva de genul: "da,al tau!","oricum nu e al tau dar pot sa faci ce test vrei tu ca nu demonstrezi nimic" sau "aha,da,da",cand mergeam sa-l vad incerca sa-mi scurteze cat mai mult vizitele generand certuri si scandaluri de fata cu copii,lua copilul si pleca din casa,etc.
Acum odata cu incheierea divortului si-a facut bagajul si a plecat din casa fara sa spuna unde,tocmai pentru a nu mai avea posibilitatea sa mai merg in casa proprie si sa-mi vad copilul.Voi incepe sa caut sa vad unde sta,dar stiu ca nu imi va da copilul la ora stabilita decat cu politia prezenta,cu scandal si probabil cu mari sanse de a speria copilul.Mi-a spus clar ca nu o intereseaza hotararea judecatoreasca si ea nu imi da copilul,textual "nici moarta".Acum avand in vedere declaratia unei prietene de a ei conform careia i-a spus clar atunci cand copilul avea doar cateva luni ca nu e al meu,o alta declaratie a unei vecine care este identica dar care nu doreste sa vina ca martor nici cum,declaratiile ei cu jumatate de gura,refuzul insistent al ei de a imi vedea copilul cu toate ca eu am aratat bunavoita si nu i-am cerut hotarare judecatoreasca definitiva pentru a o lasa sa-si vada copilul care este la mine,mi s-a rupt inima pentru copil si daca am trecut prin fata casei ne-am oprit ca sa o vada,cu toate ca pe ea nu prea o intereseaza.
Cum pot incepe un proces de tagada a paternitatii pentru a lamurii aceasta problema?Cu greu ma pot baza (probabil) pe un martor,in rest pot sa dovedesc legaturi telefonice intre ea si amantul ei inca de acum 2 ani (cu care s-a si mutat impreuna si care se pare ca o vizita noaptea cand eu eram plecat in perioada in care a ramas gravida cu cel de al doilea copil,dar nici aici nu am martor care sa declare clar asta).Imi ajunge doar declaratia unui martor si a mea pentru a putea ajunge la testul partenal care sa clarifice aceasta treaba?Nu imi doresc sa iau la fiecare doua saptamani acest copil cu politia si scandal daca pana la urma nu este al meu,e mai bine sa traiasca si sa-i spuna tata chiar tatalui ei (daca acela sunt eu voi fi fericit si voi merge cu politia si cu ce mai e nevoie de fiecare data pana cand sotia mea va intelege),dar vreau sa inlatur si aceasta indoiala,care este totusi destul de mare.
Sotia mea primeste si o mica pensie alimentara hotarata de catre instanta din cauza faptului ca eu am castiguri salariale mult mai mari (concret ea nu lucreaza si nici nu a lucrat vreodata) si asta ma face sa cred ca e de fapt motivul pentru care ea nu vrea sa recunoasca direct ca nu este copil meu,dar in acelasi timp incearca prin toate metodele sa imi interzica sa imi vad copilul.
Deci intrebarea este: pentru ca actiunea mea sa fie acceptata in instanta imi ajunge doar listing-ul Orange de pe numarul ei care demonstreaza legatura ei extraconjugala,declaratia mea si declaratia unui singur martor?
Va multumesc pentru raspunsuri.
din pacate pt dvs, din punct de vedere juridic s-a prescris perioada in care puteati introduce actiune in tagada paternitatii .
o astfel de actiune se poate introduce in instanta in termen de cel mult 6 luni de la data la care tatal copilului a avut cunostinta despre nasterea acestuia .
Ati fi putut introduce o actiune in tagada paternitatii, in termen de 6 luni de la data nasterii copilului . In aceasta situatie insa ,aveti o actiune in contestarea recunoasterii de paternitate , care este imprescriptibila extinctiv. Va recomand sa consultai un avocat pentru ca procesul este destul de complicat si va solicita cunostinte juridice, va trebuie martori, probe cu inscrisuri si solicitarea testului ADN care va va costa ceva etc.
Din cate stiu , au fost modificate art. 54, 55 si 60 din Codul familiei, ce contin prevederi referitoare la actiunea in tagaduirea paternitatii si actiunea in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei, atat in ceea ce priveste titularii acestora, cat si in ceea ce priveste termenul de prescriptie.Astfel , termenul de exercitare al actiunii in tagada paternitatii a fost crescut de la 6 luni, la 3 ani.
Deci pentru tagada paternitatii am timp pana la implinirea a trei ani.Voi consulta un avocat dar inainte doream sa stiu daca sunt sanse sa imi fie acceptata actiunea in instanta doar cu ce am la dispozitie si sa ajungem la testul ADN.Stiu ca acest test costa 2700 ron,o suma mare pentru mine dar care poate imi va aduce linistea si lamurirea situatiei,asta pe langa onorariul avocatului,drumuri,etc.
Odata inceputa actiunea e posibil ca fosta sotie sa recunoasca acest lucru (daca e adevarat),in acest fel se poate renunta la testul ADN?Aceste cheltuieli i le pot imputa ei sau pot cere daune morale daca am dreptate?Intreb aceste lucruri pentru ca pot fi parghii de actiune pentru a forta iesirea adevarului la lumina.