infidelitate

Sfatul meu este sa va angajati un avocat pentru ca sa evitati orice alte neplaceri ulterioare(partajul sa nu se realizeze corect, etc.).
Oricum daca unul dintre soti doreste neaparat sa divorteze, solutia instantei va fi aceea de desfacere a casatoriei.

buna ziua.
daca ati primit citatia acasa, dvs sunteti parat in acest dosar de divort. deci va trebui sa depuneti cerere reconventionala , solicitand dvs incredintarea minorului .
cererea reconventionala trebuie sa o depuneti pana la termenul fixat pentru judecata .
in ceea ce priveste partajul, acesta este un proces separat, care se va judeca dupa pronuntarea divortului .
aveti nevoie de martori in procesul de divort.
se va cita si autoritatea tutelara.

trebuie sa merg la tribunal sa depun cerere reconventionala inainte de prima infatisare ? trebuie sa-mi fac o intampinare ? nu am asistat la nici un proces , ce trebuie sa fac ?

Daca nu sunteti de acord cu motivul indicat de sotie in cererea de divort, faceti intampinare prin care invocati toate motivele in aparare, totodata solicitati eventual ca divortul sa se pronunte din culpa comuna ( daca a invocat infodelitatea, probabil ca a cerut si divort din culpa exclusiva dvs), iar pe cale de cerere reconventionala solicitati incredintarea minorului si atribuirea beneficiului contractului de locatiune ( nu se pune problema partajului locuintei, atata vreme cat nu este proprietatea dvs.) In ce priveste un eventual partaj al celoralte bunuri dobandite in timpul casatoriei, se poate face pe cale amibiabil, concomitent cu divortul ( atunci trebuie sa se ceara acest lucru) sau ulterior. Poate ca ar fi mai bine sa consultati un avocat pentru a va indruma in concret cum sa redactati inscrisurile, pentru a nu gresi.

Daca doriti o partajare a bunurilor mobile, propuneti-i sotiei sa incheiati o tranzactie prin care stabiliti masa partajabila, o divizati in doua loturi, iar instanta ia act de ea prin expedient si o va include in sentinta de divort. Economiti bani si timp. Tranzactia se poate incheia in ziua in care aveti termen.
Aceasta varianta este valabila numai in cazul in care puteti "negocia" un divort "amiabil", dar in orice caz unul civilizat. Motivarea din sentinta nu prea are importanta in comparatie cu magnitudinea deciziei pe care o luati. Nu cred ca merita ego-ul cuiva sa va lansati in dispute interminabile si sterile care sa se rasfranga negativ asupra esentei lucrurilor: relatia Dvs. ulterioara cu copilul Dvs. si cu mama copilului Dvs.
Va respect decizia in privinta "pretentiilor" in privinta copilului Dvs., dar nu ati precizat daca acel sufletel isi doreste acest lucru; ce varsta are copilul (daca a implinit 10 ani va fi ascultat in privinta optiunii sale) si daca ati analizat aspectul prin prisma interesului asa-zis superior al copilului. Pentru ca ideea ar fi ca instanta sa decida in privinta incredintarii nu prin prisma doleantelor parintilor, a ceea ce isi doresc ei, ci prin prisma nevoilor copilului, nevoi care nu coincid intotdeauna cu expresia doleantelor lor.
Va doresc sa tratati problema cu eleganta care transpare din avatarul Dvs. si cu maturitatea unui om care e responsabil pentru echilibrul sufletesc al copilului sau.