In cazul unei cercetari administrative se ajunge (nejustificat) la o valoare la care e sesizat parchetul pentru inceperea unei urmariri penale. Parchetul solutioneaza cu NUP aceasta sesizare, returnand dosarul cu propunerea de refacere a cercetarii si solicitarea (ilegala) de repunere in termen pentru aceasta (se intampla in 2007).
Se obtine aceasta repunere in termen, se reface cercetarea exact in aceleasi conditii, se returneaza dosarul la parchet care, dupa declinarea competentei in favoarea altui parchet, apoi acesta trimite dosarul la o sectie de politie pentru cercetare, in final se inchide la 2011 dosarul tot cu NUP.
Se imputa suma presupusa a fi paguba mai multor "beneficiari" care fac contestatii, admise integral sau partial.
In urma contestatiilor, in 2012, se cere, si se obtine, o noua repunere in termen. In urma reluarii asa-ziselor cercetari eu beneficiez de o "transa" consistenta de imputatie.
In final, ajungand in instanta, aceasta a constatat nulitatea celor doua repuneri in termen.
Intrebarea 1. Ce valoare mai au actele ulterioare acestor repuneri in termen declarate nule (cercetari administrative, decizii de imputare, etc.)? Mai sunt valabile, sau sunt supuse si ele nulitatii?
Intrebarea 2. In cazul unui eventual recurs, pe langa cele solicitate in prima instanta (nu eu am solicitat analiza legalitatii repunerii in termen) pot formula si alte cereri pornind de la nulitatea celor 2 acte?
Mentiune : Membrii comisiilor de cercetare nu aveau nici o expertiza in domeniul cercetat, desi parchetul in primul dosar a ridicat aceasta problema si a solicitat o expertiza contabila (promisa si neefectuata), iar sectia de politie a solicitat documente justificative legale pentru sustinerea cauzei reclamate, "pagubitul" a promis aceste documente dar nu le-a prezentat niciodata, ceea ce a condus la inchiderea cu NUP a dosarului.