Instrainare avere catre concubina

E ca la Radio Erevan, n-a dat, i s-a luat!
Adica o instanta judecatoreasca, legal constituita, a judecat pricina adusa in fata ei, a instantei, de catre o persoana, concubina tatalui d-voastra.
S-au administrat probe (inscrisuri, martori, nu stiu exact, doar banuiesc), s-a dat cuvantul partilor si in final s-a decis: jumatate din imobil i se cuvine femeii. Punct.
S-a exercitat vreo cale de atac impotriva sentintei data la fond?
Si chiar daca s-a exercitat, o alta instanta a confirmat sentinta data la fond.
Acceptati realitatea, in fond nu stiti pt. ce merite a primit d-na jumatate din apartament!
Aveti dosarul, l-ati citit?
P.S. Pe d-voastra in ce conditii v-a avut tatal, in timpul casatoriei, dintr-o relatie inafara casatoriei, inainte de a o cunoaste pe doamna acu pricina? V-a recunoscut sau stabilirea paternitatii s-a facut pe calea unei actiuni in instanta?

Deh, eu sunt unicul fiu, din casatorie legala etc etc. La un moment dat a aparut un divort intre parintii mei, asta e viata, nimeni nu se supara sau nu ramane suparat aiurea.

Dosarul in sine nu l-am citit, nici nu stiu daca nu cumva l-au topit, fiind vechi de 26 de ani, ar fi interesant sa vad telenovela asta cand femeia cu care traiesti in pace, dar nu vrei sa te casatoresti, te da in judecata, aduce martori (nu au fost inscrisuri), iar tu zici in instanta ca da, e OK sa ii dai o chestie pe care ai obtinut-o in principiu cu banii familiei tale, nu din venituri proprii sau comune cu concubina.
Am la dispozitie doar o decizie judecatoreasca, o pagina care constata, ca pe vremea comunistilor :-)
Ce mi se pare aiurea e ca habar nu aveam de aceasta hotarare judecatoreasca, si daca ma gandesc bine, inseamna ca exista o metoda foarte simpla ca sa manevrezi averea cum vrei si sa scapi de rezervatari pe care, culmea, nici macar nu ii instiintezi ca exista o manevra de genul acesta.
Nefiind nici parat, nici martor, nici nimic in dosarul din 1988, nu puteam fi citat, e normal, deci mi s-a servit o decizie judecatoreasca pe care nu o puteam ataca, din moment ce era veche de cand bunicul. Adica nu puteam sa ma opun unei astfel de tranzactii, din moment ce nu stiam ca ea se face, nu-i asa ?.

Pe mine ma intereseaza dpdv moral si procedural treaba asta, poate ma supar si eu pe copii si rog vreo vecina sa ma dea in judecata precum ca am trait impreuna, eventual o aduc si pe sotia mea ca martor sa confirme, eu sunt de acord, femeile sunt de acord si uite-asa scap de avere, nu mai risc sa imi ia ceva DNA-ul si nici aia din familie pe care nu ii agreez, deh !

[...]exista o metoda foarte simpla ca sa manevrezi averea cum vrei si sa scapi de rezervatari [...]
Felicitari, v-ati prins!

Da, e gluma cat e gluma, insa asta miroase destul de urat a gluma premeditata de catre legiuitor. Adica ori avem de-a face cu prosti, ori avem de-a face cu smecheri. Incep sa cred ca exista legi dinadins tampe, care permit, de pilda in cazuri de genul acesta, sa te sustragi, dupa cum aminteam, de la plata banilor pe care i-ai furat de la stat. Cu acte in regula.

Nu am mai auzit decat prin telenovelele alea din America de Sud, sa te dea in judecata amanta, tu sa mergi in calitate de parat in instanta si sa zici ca femeia are perfecta dreptate sa ceara ce cere, dupa care gata, sa faci nevazuta o jumatate din ce aveai Definitiv si irevocabil :-)

Legal, tatal d-voastra are dreptul sa faca ce vrea cu averea lui cat traieste, o poate vinde si cheltui banii dupa placul inimii. Pentru cazurile de sustragere de la plata anumitor datorii sau instrainarea in detrimentul creditorilor exista actiunea pauliana deci nu-i chiar asa usor de scapat. In rest, mostenitorii mai greu pot contesta instrainarea bunurilor de catre parintii, bunicii lor. Asa ar putea toti sa gaseasca motive: unul ca ai lui au vandut un teren si s-au distrat in concedii in strainatate in detrimentul mostenitorilor, altul ca ar fi cheltuit prea mult pe mancare in loc sa faca economie, tot in detrimentul mostenitorilor, etc :).