Tatal meu a cumparat un apartament in anul 1977.
La data cand a cumparat apartamentul, tatal meu era necasatorit. Banii, o suma considerabila pentru vremea aceea (peste 250.000 de lei) au fost obtinuti in mare parte din valorificarea mostenirii de pe urma bunicilor mei (parintii tatalui meu).
Unsprezece ani mai tarziu, deci in 1988, femeia cu care traia in ceea ce pe vremuri se numea concubinaj, l-a dat in judecata pe tata si a obtinut in instanta, definitiv si irevocabil, o jumatate din apartament, pe motiv ca ei doi erau impreuna si traiau efectiv in acel apartament de mai multi ani. Repet, asta era in 1988. sentinta data pe baza art 111 din Codul de Procedura Civila de la data aceea, mai precis "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului."
In documentul de la Judecatorie este scris ca tata a fost de acord sa dea jumatatea asta. De altfel, cei doi au trait bine mersi in continuare, inca vreo douazeci de ani, la un moment dat, recent, chiar casatorindu-se unul cu celalalt.
La dezbaterea succesiunii dupa tatal meu, am aflat de existenta acestui act de la Judecatorie care data din 1988 si de faptul ca aveam de impartit cu actuala lui sotie doar o jumatate din acel apartament.
Intrebarea pe care vreau sa o pun este daca aceasta procedura prin care tatal meu a instrainat, practic, o jumatate din averea sa, a fost legala.
Omul chiar traia cu femeia aceea? Oricum, dat fiind ca aveti dreptul la un sfert din averea tatalui, rezerva succesorala nu va e incalcata, asa incat, si donatie sa fi fost, e legal.
Eu una vad o actiune care acopera o donatie, larg raspandita la romani, prin care un concubin ii recunostea celuilalt contributia la unul dintre bunurile luate mai mult sau mai putin in comun.
Actiunea a fost proasta dpdv procedural, nefiind o actiune in constatare, ci una in realizarea dreptului, insa asta nu are nicio importanta acum, a fost doar o chestiune procedurala de timbraj si cam atat.
In rest, cei doi iubiti au ales calea actiunii in instanta pentru a acoperi o donatie care se putea desface, eventual. Plus ca, pe actiune in constatare, cred ca era mai ieftin decat la notar. Ori una ori ambele rationamente.
In esenta, e un lucru frumos, tatal dv. a iubit-o pe aceasta femeie ca pe o sotie, chiar daca nu legalizasira relatia, motiv pentru care a incercat sa o faca sa se simta cat mai aproape de notiunea de sotie.
Nu va incalca rezerva, deci nu vad problema de ordin legal sau moral.
Ei, povestea e mai lunga, pentru ca dupa ce a instrainat jumatate, tata a mai facut si un testament, despre care iarasi nu a spus nimic timp de multi ani, desi eram in relatii foarte bune, testament unde ii lasa totul ei, iubirii vietii sale, cum ati zice dumneavoastra. Adica a injumatatit si rezervatara aceea, plus alte amanunte care nu-si au locul aici, sa le expunem. In fine, fiecare cum decide la un moment dat in viata, dar mie mi se pare urat sa nu spui ce faci, pentru ca in contrapartida si mama mea l-a iertat de niste datorii considerabile, decizie luata fara acte, e adevarat, in ideea ca el se va comporta corect.
Nu mai spun ca "a doua" nu are mostenitori de nicio culoare, asa ca au dat niste binevoitori peste ea, inclusiv avocati, si au imbrobodit-o bine de tot, asa ca femeia - batrana fiind acum - risca tare mult sa ajunga pe strazi, iar de averea familiei mele, la urma urmei, sa profite niste straini.
Deh !
Eu oricum nu aveam nicio intentie sa o chinuiesc cu ceva pe "a doua", sa o alung, mai stii, de prin apartamente, am tot ce imi pot dori din munca mea proprie, si imi ajunge. Dar niciodata nu m-as putea gandi sa-mi privez copiii de ce li se cuvine si sa las ce este - cred eu - dreptul lor absolut legal si moral, unei femei pe care oricat as iubi-o, totusi nu este sange din sangele meu.
Analizati corect lucrurile, dar la sinteza gresiti :)
Tatal d-voastra nu avea nicio obligatie, absolut niciuna, sa va spuna d-voastra cum isi oranduieste domnia sa afacerile.
Nimeni nu poate fi obligat sa-si transmita averea descendentilor si chiar daca legea incearca sa-l incorseteze si sa-i forteze vointa, daca omul vrea, poate, nu uitati ca romanul e inventiv.
Percep o oarecare nemultumire impotriva a toti si toate, ii reprosati (indirect, dar tot aia e!) pana si mamei ca l-a ,,iertat" de niste datorii (sugerati ca locul acelor bani sau a unei bune parti din ei este/era in buzunarul d-voastra).
Dar de liberul arbitru ce spuneti?
Intr-un fel va inteleg, in vis deja ati cheltuit mostenirea, doar ca atunci cand v-ati trezit.....
Incercati sa va impacati cu deciziile tatalui si mergeti mai departe!
Succes!
Nu avea obligatia de a da 'raportul' asupra testamentului .
Tatal dvs dispune de averea lui in timpul vietii dupa cum dorea . putea sa vanda partea lui si sa toace bani la pacanele daca asta era vrerea dansului (de exemplu). Obligatia legala era sa va dea jumatate din partea mamei ,cum s-a mentionat,1/4 din apartament .
Procesul din 1988 este pt a evita dicutiile la masa succesorala , acesta actiune a fost de comun acord (intre tatal dvs si concubina) .
Dupa 20 si ceva de ani de trai in comun dispare si premiza urmaririi mostenirii prin traiul in comun.
In fine, nu ati citit cu atentie ce scriam, nici nu am pretentia, si eu citesc in diagonala de multe ori. Nu e vorba de o patrime din averea tatalui, ci de 3/4, la atat se ridica dreptul normal al succesorilor (fiu, fiica). Sotia decedatului ia 1/4 din averea sotului, copiii sunt rezervatarii si iau restul.
Se face deseori confuzia intre avere si un apartament, de pilda, pentru ca la un imobil exista, teoretic, parti ale unuia sau ale altuia. De mostenit, se mosteneste nu intregul, ci doar ce constituie averea personala (sau partile) defunctului. Este si logic.
Daca exista un testament, se poate face o reductiune la jumatate din cele 3/4 in detrimentul rezervatarilor. Testamentul poate fi atacat in multe cazuri, pentru ca multi oameni in varsta nu au mintea chiar limpede si merg la notar fara sa stie ce fac. S-au vazut destule cazuri.
Fiecare isi face calculul daca il costa durerea de cap cu contestatul mai mult decat castigul.
Am discutat cu un prieten de-al nostru din State, doctor in stiinte de drept funciar sau cum s-or numi ele astea cu proprietati si partaje, asistent director la Princetown U, si omul a lesinat de ras auzind ce legislatie este in Romania, vizavi de faptul ca poti sa fii dat in judecata de catre concubina si sa ramai fara avere, chipurile, fara ca legea sa prevada dreptul rezervatarilor de a afla si implicit participa la proces, ca si parti direct afectate. Voi ce vindeti pe strada, banane ?, a fost concluzia acestui om.
Partaj succesoral
ion01
Printr-un testament olograf scris in 1986, sotul lasa toata averea sotiei (un apartament). Nu au avut copii si nici parinti in viata. Sotul a decedat in 1988 ... (vezi toată discuția)
Contract neobisnuit?!
Orieta
Buna ziua. As vrea sa ma lamuriti intr-o problema neobisnuita...In ideea in care exista o situatie de concubinaj care e impiedicata de copiii uneia din parti ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
ion01 
AlinaLavinia