demisie pentru a nu pierde dreptul de a profesa sau prin constangere

Stimata doamna, sa inteleg ca nu ati facut niciun act de mana pentru acei 20.000 euro?
Iar apoi, nu imi este foarte clar: mai sunteti sau nu mai sunteti salariata acestui domn(ca sa ma exprim la fel de elevat)?

evident ca nu dar am sa incep cu fuste scurte sa pot sa fac singura comparatie pentru mintea mea.tragedia este ca banii au fost ai tatalui meu care intre timp a decedat...fara cuvinte singura dovada sunt 2 angajati care au numarat banii cand i-am dat dar poti avea surprize i-a lovit amnezia dementa senila...

Stimata doamna, va citez din Codul Civil:
Art. 1191. - Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata.
Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei.
Art. 1193. - Cel care a format cerere in judecata, pentru o suma mai mare de 250 lei, chiar de va voi a-si restrange cererea la 250 lei, nu va fi primit a infatisa dovada prin martori.
Art. 1194. - Dovada prin martori nu se poate admite nici in cazul cand cererea in judecata este pentru o suma mai mica de 250 lei, dar care este un rest din o creanta mai mare, neconstatata prin inscris

Dupa cum vedeti... singura sansa ar fi sa il luati cu binisorul si sa incercati sa faceti un act cu acesta pentru acesti bani. Martorii nu va ajuta la nimic.

le voi numi pierderi colaterale necesare in razboi pt ca binisor nu vreau brutal nu-mi place sa "amenint"nu e elegant desi in functie de conducere stii multe.am vrut sa-mi confirm ceea ce stiam ca sunt pierduti.imi ramane de ales daca merg pe cale legala pentru recuperarea salariilor ce mai conteaza la el un proces pe langa cate are cu furnizorii.pentru o farmacie care a pornit de la 48000roni anual la cifre de afaceri de 7900000-8600000 anual in timp ce el vine de la300 de km odata pe luna in rest prin tari straine iar eu am lipsit 4 luni dupa ce am nascut merita sa-l umilisc cu un astfel de proces pt ca eu nu am nevoie de bani iar el stie foarte bine asta am avut mereu am fost privilegiata de soarta.vreau sa-l umilesc sa-l vad ingenunchiat si cerandu-si scuze.altminteri astept deblocarea legislatiei am amenajat spatiu si voi deschide singura mi-am cumparat alta masina

Imposibilitatea preconstituirii probei scrise este o excepţie de la regulile stabilite de art. 1191 alin.1 şi 2 C.civ., reglementată în art. 1198 pct.1-3 C.civ.
Potrivit textului menţionat, regulile art.1191 alin.1 şi 2 C.civ. nu se aplică totdeauna când creditorului nu i-a fost cu putinţă a-şi procura o dovadă scrisă despre obligaţia ce pretinde, precum:
- la obligaţiile care se nasc din cvasicontracte şi din delicte sau cvasidelicte;
- la depozitul necesar, în caz de incendiu, ruină, tumult sau naufragiu, şi la depozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag;
- la obligaţiile contractate în caz de accidente neprevăzute când nu era cu putinţă părţilor a face înscrisul.
Sunt numeroase cazuri când instanţele de judecată sunt puse în situaţia să apre-cieze dacă părţile au fost sau nu în imposibilitate morală de a-şi procura o dovadă scrisă. Faptul că prin art.1198 C.civ. nu se defineşte cu precizie conţinutul noţiunii „imposibilitate de procurare a unei dovezi scrise” şi se face doar o enumerare exemplificativă, a determinat instanţele de judecată să adopte soluţii neunitare în această privinţă, unele dând prevederilor textului sus-menţionat o interpretare restric-tivă, altele una extensivă.
Instanţa supremă s-a pronunţat în favoarea unei interpretări largi a prevederilor art.1198 C.civ., considerând că în sensul „imposibilităţii morale de preconstituire a unui înscris” trebuie apreciate ca făcând parte orice împrejurări când datorită relaţiilor ce există între părţi, pretinderea unei dovezi cu privire la un act juridic ar putea fi apreciată ca o manifestare a lipsei de încredere. Asemenea relaţii sunt cele dintre rude, prieteni, afini, soţi, colegi de muncă. Dar, indiferent în ce fel de relaţii rezidă cauza imposibilităţii morale, esenţial este ca aceasta să fie constatată, prin apreciere de la caz la caz, în raport cu calitatea persoanelor şi a circumstanţelor de fapt, temeinic verificate de instanţă şi să fie dovedită în prea-labil de către partea interesată, pentru a putea trece apoi la dovedirea cu martori a actului juridic respectiv.