Drept de utilizare proprietate publica

După d-voastră, vecina, , nu ar avea dreptul să folosească proprietatea publică care face parte din domeniul public local, deoarece nu vă plac ochii ei ori așa cum d-voastră aveți dreptul să folosiți domeniul public așa și vecina ca și alți vecini, au același drept-Motivele d-voastră pot fi considerate ABUZ DE DREPT deoarece fără nici o motivație -doar o situație conflictuală- nu doriți să permiteți acesteia să ajungă la imobilul la care are dreptul ca proprietar. Nu aveți calitatea să dispuneți asupra unei proprietăți care nu este a d-voastră-în speță DOMENIUL PUBLIC.
Ar fi mai multe de spus dar mă abțin.

carmen_yq a scris:

... as dori sa stiu daca exista vreun temei legal in baza caruia sa solicit ca spatiul public din fata curtii mele sa nu fie utilizat de catre ...

:hm:

Sublinierea îmi aparţine. Dar aţi scris cu mâna dvs. că este spatiu public.

Dacă este spaţiu public, dacă este situat dincolo de limita proprietaţii (curţii) dvs., ce doriţi, mai exact!? Să sară şanţul numai cei plăcuţi vederii dvs.? După ce criterii aţi dori să decideţi? Să aibă musai vreo mână mai lungă şi-un picior mai scurt?

Mie ce cusur mi-aţi găsi? Ca si eu fac parte din publicul trecător prin umbra gardurilor, care mai de care mai "evoluate", mai înălţate între posesor şi lume. Şi mă tem că, dacă mulţi alţii s-ar socoti îndreptăţiţi să decidă cine umblă prin faţa curţii lor, vom ajunge în curând să cerşim loc de respirat prin locurile pe unde umblăm.

Mă iertaţi doamnă. Ştiu că am greşit măcar tonul, dacă nu şi greutatea cuvintelor.
Dar ochii asupra lumii i-am deschis pe un şanţ din Bărăgan (oi fi eu bucureşteancă, dar numai prin locul naşterii). Îl săpase bunicul. Şi, cu toate acestea, nu-mi aduc aminte să se fi socotit îndreptăţit să decidă el cine zăbovea pe şantul lui. Mă învăţase să-i mai dau trecătorului şi-un bărdac cu apă sau vreo felie de pepene când ardea soarele. Altminteri, până la râu, ar fi avut trecătorul cam tot timpul să moară de sete.

Aşa că, nu-i vina mea. A Bărăganul e vina pentru intervenţia aceasta (şi chiar pentru faptul că răspund gratuit în forum). Mă uit şi mă mir că oamenii nu mai sunt în stare să trăiască în relaţii de bună vecinătate. Se pare că evoluăm, dar numai în privinţa materialului din care se înaltă gardurile. Că despre sufletele din spatele lor e mult spus că rămân pe loc.

Stimata doamna Avocat,
nu ati gresit nici tonul, nici greutatea cuvintelor, ci doar locul de manifestare a acestora. Va marturisesc ca adresandu-ma membrilor acestui site ma asteptam la o informatie profesionala si nicidecum la o pledoarie amanuntita cu privire la lipsa de moralitate de care dau dovada unii, printre care eu m-as situa in top (aspect valabil si pt. utilizatorul ce-a formulat raspunsul anterior Dvs.).
Probabil ca o replica pe asemenea disertatii scriptologice nici macar nu s-ar impune, dar am sa v-o ofer totusi, sperand a diminua riscul ca si alte persoane in cautare de informatii concrete sa se regaseasca in fata unor asemenea demagogii.
Ca si Dvs., nici eu nu m-am nascut in buricul Parisului (desi traiesc in el), motiv pentru care bunul-simt si raporturile bazate pe intelegere ale oamenilor satului de odionioara nu-mi sunt straine. Acestea insa nu sunt relevante in situatia expusa de mine, avand in vedere ca taranul roman (si nu numai) a suferit o transformare substantiala de-a lungul anilor, acum satele bastinase fiind populate in mare parte de o sumedenie de surogate umane, macinate doar de lene, curiozitate, invidie si rautate, care nu intruchipeaza nicidecum eul romanesc de valoare de odionioara.
Daca am ajuns in situatia de-a solicita o informatie ca cea combatuta cu atata inversunare, este tocmai pentru faptul ca alaturi de casa parintilor mei (care nu este o vila pe trei etaje cu un Mercedes la poarta cum probabil va imaginati) locuieste aceasta femeiusca a carei singura preocupare cotidiana este aceea de-a-i spiona, de-a-i fura si de-a genera scandaluri inutile cu scopul de-a-si alunga plictisul, macinata fiind de diverse afecte umane (si, probabil, de probleme colaterale cu care se confrunta) pe care doar putini reusesc a le incadra in tiparul omului napastuit, aspect care insa Dvs. si utilizatorului de mai sus va iese cu succes.
Va asigur ca atat eu, cat si parintii mei suntem destul de cerebrali, pretuim in mod deosebit valorile culturale si raporturile interumane, insa atunci cand acestea din urma nu pot fi stabilite preferam sa gasim o solutie pentru a ne detasa de astfel de persoane si chiar a ne asigura securitatea personala. Mama mea a fost imbrancita in noroi de catre aceasta persoana, in fata curtii sale, in timp ce incerca sa curete santul (asa cum toti oamenii gospodari obisnuiesc sa faca, chiar daca acesta apartine domeniului public), doar pentru simplul fapt ca respectiva s-a enervat cand a vazut-o taind maracinii pe langa podetul sau (aflat, repet, in fata curtii noastre pentru a-i oferi o comoditate, si nicidecum pentru ca n-ar avea posibilitatea sa-si faca accesul in dreptul proprietatii sale, asa cum il au toti de altfel).
Dat fiind ca, din pacate, nu avem de-a face cu o persoana cu un minimum de decenta atitudinala, si, mai mult, se poate dovedi periculoasa, am decis a ne informa daca legislatia romana permite detasarea de astfel de persoane chiar si atunci cand este vorba de domeniul public, in acest caz portiunea de teren care face accesul pe proprietati si de a carei intretinere se ocupa proprietarii insisi.
In concluzie, Dvs.aveti dreptul la morala si la manifestarea propriei modestii in comparatie cu aviditatea si obraznicia solicitarilor mele, insa si eu am dreptul de-a-mi sti mama in siguranta si a nu trai cu teama permanenta ca la urmatoarea tentativa de-a-si curata terenul din fata curtii se va trezi cu o sapa-n cap (asa cum se-ntampla din ce in ce mai des in randul oamenilor simpli si curati la suflet cu a caror nostalgie ati ramas).

carmen_yq a scris:

nici eu nu m-am nascut in buricul Parisului (desi traiesc in el)

N-ati m-ai fi trait in el doamnă, daca parizienii ar fi găsit ce căutati dvs.

vreun temei legal in baza caruia sa solicit ca spatiul public din fata curtii mele sa nu fie utilizat de catre ...

Mai bine tăceaţi. Că acum chiar ar trebui să devin vehementă.

Doamnă, dvs. vă mişcaţi LIBER prin spaţiul public parizian, prin faţa caselor lor, şi ne cereţi să vă cautăm temeiuri contrare pentru vecina dvs. care are dreptul de a se mişca LA FEL DE LIBER prin faţa casei dvs. părinteşti, în spaţiul public reprezentat de şanţul românesc!?!

Cum îndrăzniţi dvs. să afirmaţi despre satele româneşţi că ar fi:

populate in mare parte de o sumedenie de surogate umane

Doamnă, dacă tot trăiţi într-o capitală europeană, vă recomand o lectură interesantă: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului!

Nu se poate afirma, doamna Avocat, ca v-ar fi lipsit vehementa si in interventia anterioara, ci doar lipsa de substanta in formularea raspunsului. Nu, n-am sa tac, desi acest lucru va este incomod, caci aici nu ne aflam pe santul Baraganului, unde probabil ati reusi sa impuneti o astfel de stare, si nu mi-ati oferit argumente pertinente pentru a o facea. Mai mult, tin sa va comunic caci daca nu ar exista atata simpatie pentru delincventi si persoane de joasa speta, probabil ca multi romani ar prefera sa se plimbe prin spatiul public romanesc, si nu prin cel al capitalelor europene, contribuind astfel la progresul acestei tari ramasa intr-o involutie totala din nenumarate puncte de vedere.
Eu nu v-am solicitat a cauta nimic, am apelat doar la cunostintele unor profesionisti si la bunavointa acestora de-a le pune la dispozitie. A fost alegerea Dvs. aceea de-a apela la conversatii inutile si inoportune.
Categoric eu nu fac parte din categoria persoanelor absurde, asociale, cu dorinta caraghioasa de-a folosi in mod exclusiv bunurile comune, asa cum ati fost preocupata a ma descrie in absenta unui raspuns la obiect, dar nici din categoria celor carora le place idealizarea umanitatii cu scopul de-a-si crea o aura interesanta. Consider ca pentru buna functionare a unei societati (care, oricat nu v-ar placea termenul, este relativ pestrita din punct de vedere al calitatii umane) se impun anumite reguli stricte, iar in cazul existentei acestora, in mod sigur nu sunt eu cea care refuza a le respecta (important este a le cunoaste, intentie cu care m-am adresat pe acest site).
Cat priveste recomandarea imbogatirii propriei culturi, va multumesc, am sa iau nota, desi sunt convinsa ca lectura respectiva nu face referire doar la drepturile oamenilor certati cu decenta, ci si la ale celor care doresc sa traiasca in liniste si in siguranta, fara a deveni subiecte macabre ale jurnalului Protv de la ora 17. In plus, eu n-am sa-mi permit a va spune ca ar fi fost mai bine daca ati fi tacut, dar va pot asigura ca nu v-ar incanta in mod deosebit sa aflati, in mod public, ce lecturi de specialitate v-as recomanda la randul meu.