Ce sanse de castig am pt anulare comision bancar ?

Din punctul meu de vedere aveti toate sansele. Nu au dreptul sa modifice unilateral contractual. Modificarea unilaterala a contractului este o clauza abuziva.

Nu ti se pare ca incerci sa profiti de conditiile pe care ti le-au oferit cat ai fost angajat?

Verifica inca odata contractul pe care l-ai semnat cand ai facut creditul. Sunt sanse mari sa fie mentionat ce se intampla daca nu mai esti angajat la ei ceea ce mi s-ar parea normal. Doar pentru ca ai lucrat la ei 1 luna, 1 an sau 5 ani de ce ar trebui sa beneficiezi de dobanda preferentiala si dupa ce ai plecat si nu mai ai nici o treaba cu ei ?
Daca nu scrie, norocul tau.

D-le/D-na wvf, eu am lucrat 20 ani in unitatea bancara respectiva si nu mi se pare deloc ca profit de acele conditii, dar nu suport sa fiu inselata. Mi-am distrus sanatatea din cauza stresului de la ghiseu, am lucrat corect dupa normele bancii si am vandut produsele bancare dupa nevoia clientului, nu am avut sesizari/ reclamatii am avut regrete dupa ce am plecat. Acum intri nemultumit intr-o unitate si pleci tot cum ai intrat, este greu sa deschizi gura sa-i dai clientului informatii corecte.

Sigur aveți clauză în contract pentru renunțarea la condițiile de favoare sau anularea lor la momentul plecțrii din bancă. Comisionul de administrare este legal, fiind prevăzut de OG 50/2010, dar există Instanțe ce l-au declarat abuziv.

Prin sentinţa civilă nr. 7860 pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 22 mai 2013 în dosarul nr. 2849/245/2013, instanţa a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute în art.10.1 şi 10.2 din condiţiile generale ale Convenţiei de credit, a respins capătul de cerere în constatarea nulităţii clauzelor înscrise la pct.11 lit.a şi b din Condiţiile speciale ale Convenţiei de credit.

Sesizată cu cerere de constatare a nulităţii clauzelor incluse în art. 3 lit.d, 11 lita, lit.b din „condiţiile speciale”, art.10.1, art. 10.2 din „condiţiile generale” ale convenţiei de credit, instanţa a reţinut că raporturile contractuale dintre reclamantă şi pârâtă intră sub incidenţa Legii 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant şi consumatori, aşa cum sunt definite aceste două categorii la art. 2 din lege, aplicabilitatea acestei legi nefiind exclusă automat prin calitatea reclamantei de angajat al Băncii la data încheierii convenţiei.

Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii clauzelor înscrise la pct.11 lit.a şi b din Condiţiile speciale ale Convenţiei de credit, instanţa a apreciat că rezervarea facultăţii Băncii de a modifica costurile contractuale suportate de împrumutatul fost angajat prin alinierea lor la cele standard, în măsura în care angajatul beneficiase de condiţii preferenţiale tocmai în considerarea calităţii sale, nu reprezintă o clauză de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, ci vine să restabilească echilibrul rupt la momentul încheierii convenţiei prin renunţarea de către Bancă la anumite beneficii în considerarea calităţii speciale a împrumutaţilor.

Mai mult, această clauză nu este una standard preformulată, ci a fost introdusă în contract tocmai datorită condiţiilor speciale de acordare a creditului (calitatea de angajat al Băncii a reclamantei) şi reclamanţii, semnând contractul, şi-au asumat atât beneficiile de la acel moment (neimpunerea unui comision de risc de către Bancă), cât şi modificarea situaţiei odată cu pierderea calităţii de angajat a reclamantei, respectiv suportarea costurilor standard practicate de bancă la momentul îndeplinirii condiţiei.

Faptul că există o discrepanţă între momentul încetării calităţii de angajat a reclamantei şi momentul notificării aplicării costurilor standard, precum şi modalitatea în care a fost implementată clauza prin modificarea dobânzii iniţiale, care era dobânda standard practicată de Bancă la data încheierii contractului, în dobânda standard practicată de Bancă la data notificării, transferă problema pe tărâmul executării contractului, iar în măsura în care reclamanţii apreciază că acest mod de lucru contravine dispoziţiilor contractuale şi le creează un prejudiciu patrimonial, se pot îndrepta împotriva Băncii cu o acţiune în răspundere contractuală ori pretenţii în baza dreptului comun.