Competenţa executorilor judecătoreşti
Art. 7. - Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:
a) punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;
b) notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
c) comunicarea actelor de procedură;
d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;
e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;
f) constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă;
g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;
h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz;
i) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.
Art. 8. - (1) Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia judecătoriei pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(2) Competenţa teritorială a birourilor de executori judecătoreşti cu sediul în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul municipiului.
(3) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii nu există nici un executor judecătoresc sau există doar unul, Camera executorilor judecătoreşti poate delega executori judecătoreşti din circumscripţia altei judecătorii, situată în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute la art. 7.
Art. 9. - (1) În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea.
(2) În cazul urmăririi silite a bunurilor este competent executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate sau se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea.
(3) În cazul prevăzut la art. 7 lit. e) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia instanţei judecătoreşti care a încuviinţat măsura de asigurare.
(4) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială se va face constatarea.
(5) În celelalte cazuri prevăzute la art. 7 este competent orice executor judecătoresc învestit de partea interesată.
Art. 10. - (1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
(2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine.
(3) Partea interesată poate cere instanţei de executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încheierea executării silite. Încheierea instanţei prin care s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac.
(4) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
(5) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.
Art. 11. - (1) Conflictele de competenţă între birourile executorilor judecătoreşti situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecătorii se soluţionează de acea judecătorie, la sesizarea părţii interesate.
(2) Când conflictul intervine între birouri de executori judecătoreşti situate în circumscripţii diferite, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc cel dintâi sesizat.
(3) Conflictele de competenţă se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
(4) Instanţa se pronunţă în toate cazurile, motivat, prin încheiere irevocabilă.