Parteneriate civile sau casatorii?

Daca ne referim la uniunile consensuale intre persoane de sex diferit, cred ca se poate crea institutia concubinajului (parteneriat civil denumit astfel pentru a se diferentia de LGBT) si astfel ramane casatoria civila, urmata de cea religioasa pentru cei care doresc "patalamaua" respectiva".
Pentru a se respecta drepturile persoanelor LGTB , din trista experienta de anul acesta (ma refer la proiectul legii parteneriatului civil) cred ca termenul casatorie, cu toata incarcatura lui legala, sociala, morala nu trebuie pomenit, ca iarasi apar pudibonzi si reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe (cea de impozite neplatnica) care sa infiereze tentativa legislativa care cica aduce atingere valorii familiale (probabil aceea care in mediul rural, inca traieste in secolele trecute cand trebuia sa iti bati nevasta preventiv...ca doar vesnicia s-a nascut la tara, nu?)

Daca Romania o sa recunoasca ceva, cel mai mult probabil o sa fie parteneriatul si nu casatoria. Nu de alta, dar asa cum spune colega mea mai sus, la presiunile care o sa fie facute de catre neplatitorii de taxe care sunt mai presus de noi, nu o sa fie recunoscuta casatoria.
Desi ar fi un pas inainte recunoasterea parteneriatului, consider ca persoanele LGTB ar fi in continuare discriminate.

Da-ne si noua un considerent, ceva, o bucata de motivare...

Cat despre ce va face statul roman, el nu va face nimic inca destui anisori de-aci inainte. Si cand va face, ca si cresterea copiilor impreuna de catre parintii despartiti, si casatoria intre persoane de acelasi sex va intra greu si incet in constiinta oamenilor. Va fi o chestiune suplimentara de discriminat, de data asta cu acte in regula, pentru angajatori, colegi si rude.

Nu suntem pregatiti pentru ca nu suntem educati. Am zeci de cazuri in care, desi autoritate comuna, un singur parinte creste, educa, trateaza copilul. Fara frica de nimic, fara niciun risc, exercitand un control complet asupra copilului. Control, nu crestere si educatie.
Nu suntem pregatiti nici pentru asta, suntem sub-educati, din pacate.

Dar, ca experienta personala, va spun ca am avut un moment revelator in legatura cu dezbaterile pe ideea casatoriilor intre femei sau intre barbati.
In paralel cu o miscare LGBT a avut loc, acum cativa ani, o manifestare anti, in zona Unirii din Bucuresti. Eram in trecere si, desi nu fac asta, am intepenit uitandu-ma la manifestanti.
Familii cu copii, majoritatea tinere, 30-40 de ani, cativa preoti si copii!!! Copii!
Scandau impotriva tolerantei, aveau sloganuri violente, care indrumau spre ura. Tatici cu nevasta de mana si copil pe umeri de 3-4 ani, urlau din rarunchi sa nu-i lasam sa traiasca langa noi.
Pentru mine a fost un moment in care m-am comportat ciudat, ma uitam prostita cum copii treceau pe langa mine, incruntati, uitandu-se la parintii lor si incercand sa-i imite in ura lor catre o categorie sociala.
Se uitau la ei ca la idolii lor, ca la esenta vietii si ei, adultii aia responsabili, cu toate patalamalele corecte la catastif, cu diplome, cu haine decente, cu religia corecta, cu orientarea sexuala acceptata, acei adulti urlau cu ura mai departe, zambind si incurajandu-si odraslele intr-un moment de educatie inaltatoare pe care il dadeau pruncilor lor.

Si mi-am zis, incercand sa ma aduc inapoi in simtiri: Doamne dumnezeul meu ortodox sau de alta religie, daca ma fac iar prunc si ajung iar pe pamant, te rog eu mult, nu-mi da parinti ca astia! Da-mi orice, dar nu oameni care urasc fara temei!

As fi vrut, sincer, sa pot organiza o manifestatie impotriva parinbtilor, de orice sex ori religie si culoare, care isi duc copiii la manifestatii violente verbal si care ii educa spre lipsa de toleranta.
Mai vine cineva?

AVLIL a scris:

Da-ne si noua un considerent, ceva, o bucata de motivare...


Nu suntem pregatiti pentru ca nu suntem educati. Am zeci de cazuri in care, desi autoritate comuna, un singur parinte creste, educa, trateaza copilul. Fara frica de nimic, fara niciun risc, exercitand un control complet asupra copilului. Control, nu crestere si educatie.
Nu suntem pregatiti nici pentru asta, suntem sub-educati, din pacate.

Foarte adevarat! Nu vrem sa ne educam.

...

As fi vrut, sincer, sa pot organiza o manifestatie impotriva parinbtilor, de orice sex ori religie si culoare, care isi duc copiii la manifestatii violente verbal si care ii educa spre lipsa de toleranta.
Mai vine cineva?

Eu vin! Oricand.

Pana acum pare ca vom fi doi.
De mentionat ca nu primim copii la manifestatie. Toti trebuie sa fie majori. Pare ca suntem... :)

Cat despre educatie, nicio natie nu se educa singura, e nevoie de resurse pentru asta si, mai ales, de nevoia guvernelor de a manipula masele spre un anumit tip de conceptie. De aceea e preferat invatamantul in masa celui diferentiat pe individ, cel putin in sistemele de stat.
Nu e o problema la noi, ca stat sarac, ci si in marile economii.
Pregatirea omului ca sa devina consumator nu o vad ca o educatie aleasa. Asa incat, fiecare cu bubele lui.