In urma divortului, s-a stabilit domiciliu la mama (copilul a ales), custodie comuna, de doua ori pe luna, respectiv al II-lea si al IV-lea weekend din luna, o saptamana vacantele mici si o luna vacanta mare.
Am si eu o interbare, mai exact cum este aceasta decizie, ce implica ea?
Intreb acest lucru, deoarece, copilul (are 16 ani), a devenit duplicitar, vrea unde si cand ii este mai bine, adica, daca eu il pun sa invete, sa citeasca lecturile scolare, vrea la tata, cand nu-i mai place la tata vrea la mama, a inceputr sa minta, iar sotu meu nu se impune in nici un fel, incurajandu-l.
Implica fix problemele iterate de dvoastra. La legile actuale, minorul are dreptul sa-si bata joc de oricare dintre parinti. Mai mult, daca il suparati suficient, va cere clar sa stea la tata; la 16 ani are acest drept, si va fi sprijinit de tata, desigur! Probabil nu sunteti in relatii bune cu tatal. Primul care va specula va fi minorul.
Vorbesc serios, interesul copilului este major pentru mine. Cum trebuie procedat? Nu vreau sa-l fac sa sufere, mai tarziu sa-mi reproseze ceva, vreau sa-l fac sa inteleaga, vreau sa procedez cum este mai bine pentru el.
Vorbiţi cu băiatul, e băiat mare şi trebuie să vă înţelegeţi cu el.
La această vârstă, nu văd cum poate fi obligat să respecte programul de vizită, dacă el vrea la meci cu tata în sâmbăta nelegiferată, va merge, nu îl puteţi opri, dar nici să meargă la discotecă cu băieţii, când ar trebui să relaţioneze cu tata, la domiciliul acestuia. Trebuie să înţelegeţi că la această vârstă a copilului, divorţul l-a afectat mult mai mult decât pe un copil de 3-4 ani, tocmai fiindcă e mare şi în viaţa lui, a intevenit un uriaş dezechilibru, de aceea se balansează când la unul, când la altul, dar sunt sigură că acest copil este foarte nefericit.
Numai dacă discutaţi serios cu el, de la egal la egal, cu blândeţe, cu înţelegere, puteţi să-i alinaţi un pic suferinţa. Ar trebui să vă înţelegeţi în această privinţă şi cu fostul soţ, cu siguranţă şi el vrea numai binele copilului.
Totuşi, din experienţă ştiu că , constrăngerile nu rezolvă mare lucru, mai mult strică.
Multumesc pentru raspuns. Cu tatal copilului nu pot comunica echilibrat, dupa ce a parasit domiciliul nu are loc de munca, este intretinut de actuala, iar la fiecare telefon legat de copil, imi reproseaza ca eu l-am distrus, ca asa distrug si copilul, ca eu nu pot renunta la el, si ma razbun prin copil.... Injurii si cuvinte grele ce nu-i fac cinste, dar care fac copilul sa sufere. A plecat la tatal lui fara sa-mi spuna, ultimele doua saptamani numai m-a mintit, mi-a scuns ca se intalnes, de aceea am decis sa-l las luna august la tatal lui. Dar trebuie sa fiu ferma, sa intelega ca nu trebuie sa fie duplicitar, i-am spus ca nu-l oblig sa vina acasa, dar eu trebuie sa stiu unde pleaca si ce face, pentru ca el a plecat cu tata la o pizza la ora 10 dimineata, si nu mi-a mai raspuns toata ziua la telefon, iar cand am sunat, tatal mi-a spus ca au ajuns undeva la 40km distanta de casa la o piscina cu el si noua lui familie. Normal ca mi-am facut griji, nu m-a sunat , nu stiam ce s-a intamplat, nu m-a sunat nici tatal lui si i-am spus sa ma anunte si pe mine sa stiu unde este copilul. A doua zi, sambata s-a repetat. A dormit acolo noaptea, cand s-a trezit m-a sunat ca pleca o ora cu tatal lui la plimbare si apoi vine acasa. Pana seara la 10-11 nu m-a sunat niciunul. Nu vreau sa-l fortez in nici un fel, 11 luni am avut singura grija de el, tatal lui numai il suna, nu l-a ajutat cu nimic, dar nu asta este problema, vreau ce-i mai bine pentru el.