Pun in discutia colegilor si publicului larg urmatoarea problema: Imputernicirea avocatiala.
Conform legii 51/1995 modificata prin OUG 159/2008 art. 42 , alineatul (2), prevede:
„(2) Actele intocmite de avocat pentru tinerea evidentelor profesionale cerute de lege, precum si pentru legitimarea fata de terti a calitatii de reprezentant sunt acte autentice.”
Personal consider ca in prezent imputernicirea avocatiala are aceeasi putere juridica cu actul autentic notarial, iar prevederile din imputernicire au valoare absoluta fata de terti pana la inscrierea in fals.
Incercand sa aplic aceasta teorie am intampinat pe langa problemele de obisnuinta (neobisnuinta mai bine zis) ,necunostiinta, urmatoarea problema: ca in imputernicirea avocatiala nu este specificat ca avocatul atesta identitatea, calitatea si vointa partilor......personal cred ca nu e necesar de vreme ce imputernicirea face dovada existentei contractului de asistenta juridica nefiind prin ea insasi contract efectiv.
Intrebarea mea este urmatoarea : cum considerati ca trebuie interpretat articolul antementionat, care ar fi limitele aplicarii sale, cat si alte aplicatii ale textului de lege.
Desi art.1171 Cod civil defineste actul autentic in baza principiului specialia generalibus derogant, discutia poarta totusi asupra insemnatatii articolului antementioant din legea 51/1995.
Pai, daca asa spune legea, ce sens mai are intrebarea ? Este!
Ar trebui sa fie imputernicirea avocatiala act autentic ?
art. 1173 Cod civ. "Actul autentic are deplina credintain privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata"
In ceea ce priveste actul sub semnatura privata acesta va avea efectele actului autentic doar daca este recunoscut celui caruia i se opune ori este privit de lege ca recunoscut (art.1176 Cod civ).
Act autentic
dorinv
[i]Inscris incheiat cu respectarea formelor legale si a carui autenticitate este confirmata de semnatura si stampila autoritatii care l-a intocmit sau ... (vezi toată discuția)