O persoana (sotia) afla ca pe rolul judecatoriei X a fost deschis o actiune de divort, prin care sotul solicita desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratei, invocand ca si motive de desfacere a casatoriei niste motive false, care pot sa fie combatute cu acte de catre parata. De asemenea, omite sa aduca la cunostinta instantei faptul ca are impreuna cu parata un copil, care desi s-a nascut inainte de incheierea casatoriei este recunoscut de catre reclamant.
Cu toate ca stie adresa exacta unde locuieste reclamanta in strainatate (pentru ca au sta impreuna la aceea adresa pana la inceputul lunii mai 2009, cand el si-a parasit sotia, copilul lor si copilul sotiei dintr-o casatorie anterioara, revenind in tara), o citeaza pe reclamanta la adresa domiciliului din Romania, bineinteles citatia s-a intors la instanta,iar pentru a acoperi un viciu de procedura care ar duce la amanarea primul termen o citeaza prin publicitate. Astfel, instanta, la primul termen intra pe fond, ramanand in pronuntare si pronuntand desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratei si bineinteles, nu s-a pronuntat cu verere la incredintarea minorului.
Reclamantul, aduce un martor (pe sora sa), care sub prestatie de juramant, omite "cu buna stiinta" sa aduca la cunostinta instantei faptul ca partile au un copil impreuna, dar prezentand instantei faptul ca parata are un copil din alta casatorie.
Din fericire, parata a aflat despre acest dosar si a formulat apel in termen legal.
Totusi, ce parare aveti despre comportamentul reclamantului si mai ales al martorului? Si mai ales daca considerati ca martorul poate fi acuzat de marturie mincinoasa?
omite "cu buna stiinta" sa aduca la cunostinta instantei faptul ca partile au un copil impreuna, dar prezentand instantei faptul ca parata are un copil din alta casatorie.
Marturia mincinoasa poate fi savarsita si prin omisiune , prin inactiune.
Iar reclamantul poate fi acuzat de fals in declaratii.
In mod cert ,martorul poate fi tras la raspundere pentru infractiunea de marturie mincinoasa, deoarece art. 260 C. penal se refera si la martorul care ,,nu spune tot ceea ce stie cu privire la imprejurari esentiale ale cauzei." ,iar reclamantul din dosar poate fi acuzat de fals in declaratii.
Multumesc pentru raspunsuri. Asta era si parerea mea, insa unii colegi spun ca nu este dovada ca instanta a intrebat martorul despre copil? Dar de unde sa stie judecatoarea ca partile au un copil impreuna? ;)
E clar ca reclamantul nu a dorit sa releve acest aspect , si a fost sustinut de sora lui , care , cu buna stiinta , n-a amintit de existenta acestui copil.
E savarsita in mod evident infractiunea de marturie mincinoasa , iar in sarcina reclamantului am putea identifica si incercarea de a determina marturia mincinoasa.
(gandesc , totusi , ca existat o cooperare a celor doi cu privire la depozitia martorului )
Probabil ca a urmarit , nestiind totusi , care sunt implicatiile comportamentului lui, eludarea platii pensiei de intretinere.