Art.31` alin.3 C.mun. : Pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la initiativa oricareia dintre parti, fara a fi necesara motivarea acesteia.
O astfel de incetare a c.i.m. are la baza aprecierea aptitudinilor profesionale ale salariatului decatre salariat. Insa din ce ati postat dvs. reiese faptul ca angajatorul nu v-a dat nicio sarcina de indeplinit (situatie care ar trebui s-o probati in instanta).
Literatura de specialitate a opinat :
Prin introducerea cuvântului "numai" în cuprinsul art. 31 alin. (41) din Codul muncii s-a urmărit realizarea unei derogări de la dispoziţiile legale imperative care instituie temeiurile şi procedura concedierii, precum şi regimul juridic al demisiei. Prin urmare, denunţarea unilaterală a contractului individual de muncă în baza art. 31 alin. (41) nu este condiţionată de urmarea unei proceduri, singura condiţie de formă, stipulată ad validitatem, fiind cerinţa formei scrise a notificării. Însă, lucrurile nu sunt la fel de clare în ceea ce priveşte motivarea intenţiei sau deciziei de încetare a contractului de muncă. În absenţa unei precizări exprese în textul legii privitoare la posibilitatea nemotivării şi având în vedere că atunci când a voit să lase această posibilitate, legiuitorul a menţionat-o expres, cum este cazul demisiei potrivit art. 79 alin. (3) din Codul muncii, apare ca discutabilă posibilitatea încetării discreţionare a contractului de muncă, adică fără invocarea unui motiv obiectiv. În acest sens mai pledează câteva argumente. Astfel, dacă încetarea ar fi discreţionară ar însemna că suntem în prezenţa unei condiţii pur potestative care afectează contractul de muncă, iar salariatul nu ar beneficia nici măcar de termen de preaviz. Pe de altă parte, având în vedere că raţiunea instituirii perioadei de probă este verificarea aptitudinilor salariatului, denunţarea discreţionară a contractului ar contraveni acestei raţiuni, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Codul muncii privesc tocmai concedierea pentru necorespundere profesională înăuntrul perioadei de probă. Un alt argument se deduce din riscul potenţial al denunţării discreţionare de a aduce prejudicii celeilalte părţi contractante, prejudicii care nu ar putea fi recuperate de la aceasta. În sfârşit, admiterea denunţării fără invocarea vreunui motiv ar conduce la imposibilitatea atacării pentru netemeinicie a acestei denunţări în faţa instanţei judecătoreşti. (Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 44-46) (n.m. art.31 alin.4^1 a devenit art.31 alin.3 , iar demisia este prevazuta acum la art.81 C.mun.)