Va redau din doctrina de specialitate :
"Necorespunderea profesională, care atrage concedierea salariatului în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii, poate fi definită ca o necunoaştere sau o stăpânire necorespunzătoare a regulilor unei funcţii, meserii, profesii. Pentru a putea dispune concedierea, angajatorul va fi obligat să probeze fapte şi împrejurări repetate care să demonstreze cele menţionate, delimitând astfel strict această situaţie de cazul neîndeplinirii ocazionale şi culpabile a îndatoririlor de serviciu. Prin urmare, ori de câte ori faptele salariatului sunt rezultatul culpei, vinovăţiei sale, angajatorul nu va putea dispune concedierea pentru necorespundere profesională, ci sancţionarea disciplinară a salariatului, eventual chiar concedierea disciplinară. Pot întemeia concluzia de necorespundere proefesională: neîndeplinirea normei de muncă, slaba calitate a activităţii. În cazul în care necorespunderea profesională a existat chiar la momentul încheierii contractului individual de muncă, dar nu a fost sesizată, încetarea contractului de muncă nu se va întemeia pe necorespundere profesională, ci pe motivul nulităţii contractului de muncă". (Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Ţichindelean, Ovidiu Ţinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 496-497)