Dreptul de proprietate comună pe cote – părţi se caracterizează prin aceea că asupra unui bun sau a unei universalităţi de bunuri au drept de proprietate două sau mai multe persoane. Obiectul dreptului de proprietate comună poate fi alcătuit atât din bunuri mobile cât şi din bunuri imobile.
În cadrul acestei forme de proprietate, un bun sau o universalitate de bunuri aparţine mai multor titulari fără ca bunul să fie fracţionat, individualizat. Dreptul de proprietate se fracţionează în atâtea părţi, egale sau diferite câţi proprietari sunt. Titularii dreptului de proprietate comună cunosc doar întinderea dreptului asupra bunului comun, dar nu cunosc partea materială din bun care le revine.
Proprietatea comuna obişnuită are o existenţă limitată în timp, adică are caracter temporar, deoarece oricare dintre proprietari poate cere ieşirea din coproprietate prin partaj. Dreptul de a cere ieşirea din această stare este imprescriptibil (nu încetează prin nefolosirea lui într-un anumit termen).
În ceea ce priveşte cota – parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunului comun, fiecare titular are un drept propriu exclusiv şi va putea să o înstrăineze, total sau parţial, prin acte cu titlu oneros sau gratuit. În privinţa bunului în materialitatea sa, asupra acestuia nu se pot face acte materiale fără acordul unanim al coproprietarilor.
Înstrăinarea bunului comun este valabilă, în situaţia în care cumpărătorul dobândeşte un drept de proprietate sub condiţie şi cunoaşte calitatea de coproprietar a vânzătorului. Dreptul va depinde de rezultatul partajului, şi anume dacă bunul vândut va cădea în lotul coproprietarului vânzător. Dacă bunul cade în alt lot, vânzarea se consideră că nu ar fi existat.
Coproprietarii au o serie de obligaţii cu privire la întreţinerea, conservarea şi administrarea bunului. Cheltuielile reale sunt cele necesare sau utile cu privire la bun. De aceste obligaţii, coproprietarul se poate libera prin renunţarea la drept, însă acesta renunţare va avea efect doar pentru viitor. Cheltuielile datorate până la acea dată rămân în sarcina coproprietarului. Prin excepţie, coproprietarii pot încheia o convenţie de menţinere a stării de proprietate pe o durată de cel mult cinci ani, cu posibilitatea ca, la expirarea acestui termen, convenţia să fie reînnoită.
Un coproprietar nu poate construi fără consimţământul tuturor coindivizarilor. În ceea ce priveşte acţiunea în evacuarea chiriaşului care foloseşte un imobil indiviz, dacă cererea se întemeiază pe faptul cauzării unor prejudicii însemnate locuinţei, aceasta poate fi introdusă numai de către unul din coproprietari deoarece are caracterul unui act de conservare. Dacă se cere evacuarea pentru neplata chiriei, acţiunea are caracterul unui act de administrare şi trebuie introdusă de toţi coproprietarii.
Drept de proprietate pe care il au doua sau mai multe persoane, simultan si concurent, a caror proprietate este divizata intre ele in cote-parti, fara ca bunul respectiv sa fie fractionat in materialitatea sa.
Ceea ce este fractionat este numai dreptul de proprietate cu privire la bun; fiecare coproprietar are determinata o cota-parte ideala, abstracta, matematica din dreptul de proprietate, care se exprima sub forma de fractie nominala, fractie zecimala sau in procente.
Dreptul de proprietate pe cote parti este de doua feluri:
- dreptul de proprietate pe cote-parti obisnuita sau temporara si
- dreptul de proprietate pe cote parti fortata si perpetua.
Principala diferenta dintre ele consta in faptul ca primul fel de coproprietate poate inceta prin imparteala sau partaj.
In cel de-al doilea caz, coproprietatea, fiind perpetua, nu poate fi sistata prin imparteala.
Coproprietatea obisnuita sau temporara poate rezulta dintr-o mostenire, atunci cand la succesiune vin doi sau mai multi mostenitori. De asemenea, izvoarele coproprietatii obisnuite pot fi:
- un contract de dobandire a unui bun de catre doua sau mai multe persoane;
- uzucapiunea rezultata din coposesie;
- transformarea proprietatii devalmase a fostilor soti in proprietate pe cote-parti ca efect al incetarii ori desfacerii casatoriei;
- construirea sau realizarea in comun a unui bun mobil sau imobil etc.
Coproprietatea fortata si perpetua are ca obiect un bun sau anumite bunuri care, prin natura lor, pot si sunt folosite in mod permanent de doi sau mai multi proprietari, neputand fi impartite. Daca sunt impartite, aceste bunuri, de regula, devin improprii folosintei careia i-au fost destinate. Are, putem spune, caracter accesoriu.
Cazurile de coproprietate fortata:
a) coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine;
b) coproprietatea despartiturilor dintre doua imobile (zidul, santul si gardul);
c) coproprietatea asupra partilor comune din cladirile cu doua sau mai multe apartamente avand proprietari diferiti;
d) coproprietatea asupra unor bunuri considerate de familie (hartii de familie, tablouri de familie, cavouri si alte lucrari funerare).
Art. 690 Noul Cod Civil Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor
1) Fiecare coproprietar este obligat să facă toate actele de conservare, în aşa fel încât să nu împiedice ori să nu îngreuneze exercitarea drepturilor celorlalţi coproprietari. Pentru reparaţiile mari, coproprietarul care avansează cheltuielile necesare are dreptul la despăgubiri în raport cu valoarea drepturilor celorlalţi coproprietari.
(2) Actele prin care se consumă în tot sau în parte substanţa bunului pot fi făcute numai cu acordul celorlalţi coproprietari.
(3) La încetarea intervalului, coproprietarul este dator să predea bunul coproprietarului îndreptăţit să îl folosească în următorul interval.
(4) Coproprietarii pot încheia un contract de administrare, dispoziţiile art. 644 alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
Editat de admin
Conform pct. 2.9 din Regulament, pe viitor va rog sa puneti sursele textelor pe care le copiati si sa incercati personalizarea raspunsurilor.
[ link extern ] /
[ link extern ] /
avocatnet.ro explicăm legislația
Admin, administrator
Manuela Dumitru, utilizator
neo871