Avand in vedere ca exista doar o separatie in fapt , tatal e obligat ,
chiar daca relatiile dintre soti nu mai sunt atat de armonioase , sa contribuie la buna cresterea minorului , fie in natura , fie prin sume de bani .
Fapul ca exista o ruptura a relatiei , nu-l exonereaza , de nici un fel , a contribui la educarea si cresterea minorului , intrucat raporturile dintre soti reprezinta o chestiune dinstincta decat cele dintre parinti si copii .
Delimitarea aceasta ar trebui sa fie reprezentata in mintea amandurarora , pentru a nu exista vreo intrepatrundere , cu valente negative , a celor doua .
.
Din comoditate, stiu, sunt de condamnat, nu am intentat proces de divort, ca deh am zis ca poate poate ne impacam..
Comoditatea , cred , ca in acest caz , e o notiune "generala".La mijloc sunt sentimentele , acestea au constituit un impediment in vederea luarii deciziei de a divorta .Avand in vedere ca s-a scurs ceva timp , s-a mai facut putina lumina in ceea ce priveste acest mariaj ?Exista sanse de a-l salva ?
Retete nu exista ....Asa ca .... certitudinea , in final , o veti gasi dumneavoastra.
Daca va veti decide , totusi , sa divortati , prin desfacerea casatoriei din culpa comuna sau exclusiva , in mod obligatoriu,
instanta de judecata va stabili si pensia de intretinere., care poate atinge 1/4 din veniturile permanente ale sotului.
Altminteri , exista
doar o obligatie legala de intretinere a copiilor de catre parinti , pe care ati putea sa i-o puneti in vedere .
Succes.