Refuzul de a pleca in deplasari

1. Delegarea este o măsură obligatorie pentru salariat, a cărei nerespectare poate atrage răspunderea disciplinară a acestuia, inclusiv desfacerea contractului de muncă.

2. Decizia de a demisiona reprezintă actul unilateral de voinţă al salariatului şi nu poate fi „impusă” de angajator. Cu alte cuvinte, angajatorul nu are niciun temei legal în a influenţa decizia salariatului privind încetarea contractului de muncă prin demisie. Dacă angajatorul doreşte încetarea raporturilor de muncă cu salariatului, acesta are la dispoziţie varianta concedierii, cu respectarea însă a dispozitiilor prevazute in Codul muncii.

3. Daca presiunile exercitate de angajator asupra salariatului pentru a obţine demisia acestuia sunt cauzate de săvârşirea de către salariat a unei abateri disciplinare, angajatorul are la dispoziţie posibilitatea sancţionării disciplinare a salariatului, inclusiv prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Angajatorul are obligatia să respecte prevederile legale privind cercetarea disciplinară prealabilă, anterior aplicării oricărei sancţiuni disciplinare, cu excepţia avertismentului scris care se poate aplica fara a se efectua in prealabil cercetarea disciplinara.

4. Salariatul care a demisionat va putea să sesizeze instanţa judecătorească, solicitând anularea demisiei, în cazul în care pretinde că demisia a fost provocată de angajator.

in codul muncii,am citit ca delegarea se poate face maxim 60 zile pe an,dupa care numai cu acordul angajatului, fara ca acesta sa fie sancionat daca refuza,

Numai refuzul salariatului de prelungire a delegarii nu poate constitui motiv pentru sanctionarea disciplinara a acestuia.

Delegarea este obligatorie pentru salariat pentru prima perioadă de 60 zile pentru care a fost dispusă. Însă, pentru perioada următoare, de până la 60 de zile, este necesar acordul salariatului. (Ion Traian Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 459)