Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.
Potrivit legii, plangerea sau denuntul trebuie sa contina:
– numele si prenumele petitionarului
– calitatea petitionarului (precizarea daca actioneaza in nume personal sau ca mandatar/
reprezentant al unei persoane; in acest caz, persoana reprezentata trebuie nominalizata)
– domiciliul petitionarului
– descrierea faptei care formeaza obiectul sesizarii Este necesara o descriere cat mai exacta si detaliata a faptelor.
Orice element de fapt,chiar aparent neimportant, care poate servi la stabilirea existentei infractiunii sesizate sau la identificarea fapturitorului, trebuie adus la cunostinta organelor de ancheta.
Descrierea faptelor trebuie facuta cat mai obiectiv si cat mai detasat de emotiile, trairile, sentimentele,parerile sau aprecierile celui care relateaza)
– indicarea faptuitorului, desigur daca este cunoscut (daca autorul sesizarii nu cunoaste fapturitorul, va face mentiune in acest sens, urmand ca organele de ancheta sa procedeze si la identificarea faptutitorului)
– indicarea mijloacelor de proba (este o mentiune foarte importanta pentru ca sesizarea sa fie cu adevarat eficienta. Spre exemplu,indicarea unor martori – de preferat cu nume complet si adresa-; de asemenea, trebuie remise organelor de ancheta orice inscrisuri,fotografii, inregistrari sau obiecte care pot servi la dovedirea sustinerilor din sesizare; daca acestea nu sunt detinute de petitionar, dar ii cunoaste pe detinatorii lor, trebuie sa precizeze in mod clar, in sesizare, cine detine respectivele mijloace de proba)
– semnatura petitionarului
Art. 283
Conţinutul plângerii
Plângerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.