Umilire copii la scoala

Doamna, va inteleg frustrarea. Traim intr-o tara in care prima grija a guvernului este sa imbunatateasca conditiile de detentie. De ce? Simplu, interlopii nostri, cu armata de avocati pe care o au la dispozitie, castiga proces dupa proces la CEDO pe aceasta tema.
Dar, cum v-au spus si alti forumisti, datoria dvs, de parinte este sa nu faceti un caz din asta, sa nu "va coalizati" cu copilul impotriva "railor", sa-l ajutati sa treaca peste greutatile de care viata nu-l va scuti deloc. Si, daca vreti sa faceti ceva concret, puneti mana si scrieti; pentru inceput consiliului de administratie al scolii. Puteti si sa va organizati cu ceilalti parinti sa vedeti ce se poate face pentru imbunatatirea conditiilor de la scoala.

Doamnă dragă, n-ați început bine.
Relația cu școala trebuie gestionată întotdeauna începând cu ”ce-i de făcut?”, nu de pe picior de război, nu cu ”hai să-l sancționăm pe profesor că-și ține ora în condițiile pe care i le oferă școala”. În plus, o sancțiune pentru asemenea motiv ar fi ușor contestabilă - tocmai pentru că problema e la școală, nu la profesor.
Mergeți frumos la director, nu cu mâinile în șold și nu pusă pe scandal, explicați că vi se pare în neregulă situația, rugați-l ca pe viitor când repartizează clase să se asigure că sălile au locuri suficiente. E atât de simplu, de fapt. Simplu și elegant.

Hmm...eu n-am simtit niciun fel de umilire cand in amfiteatru, la facultate, n-au fost suficiente locuri in banci si am mai stat si pe scari (in praf!). Nici la Cinemateca, atunci cand n-am mai avut loc pe scaune si am stat chiar pe jos. Pentru ca chiar vroiam sa vad filmul ala! Ba tin minte ca in timpul facultatii, dupa ce am facut coada cu noaptea-n cap, timp de mai multe saptamani, ca sa obtin biletele pentru studenti la o piesa de teatru la Sala Mare a Teatrului National, piesa am vazut-o stand...ghici unde? pe jos! Acum ma gandesc ca ar fi trebuit sa dau in judecata Teatrul National pentru umilinta la care m-a supus, am mai si platit bilet sa stau pe scari!

Lasand la o parte sferele inalte, ii vad pe copii cum stau ciorchine pe vreo scara de bloc si socializeaza pana noaptea tarziu. Ba pe la petreceri (unde am mai fost si eu prin tinerete si tind sa cred ca nu s-au schimbat multe) spre dimineata tot pe jos se sta (in praf si scrum de tigara, daca e o petrecere mai "salbatica"), in special cand se gaseste un talentat sa zdrangane la chitara (sau care or mai fi tehnicile moderne de inmuiat inimile si picioarele fetiscanelor). Si nimeni nu mai declara ca a fost "cea mai groaznica zi din viata" lui/ei. Ciudat, nu?