Recunoastere copil si consecinte juridice posibile

Mai exsta un risc colateral recunosterii dincolo de infractiunea de fals in declaratii in fata unei autoritati publice. Personal citind postul dumneavoastra si in acord cu ceilalti participanti la discutie am fost impresionat in mod placut de initiativa dumneavoastra. Singurul aspect care m-a pus pe ganduri si datorita caruia nu am dorit sa particip de la inceput la discutie este dorinta dumneavoastra de a-l scoate pe minor din tara. Datorita acestui aspect exista suspiciunea ca ati putea sa faceti acest gest si din motive mai prozaice decat cele pe care le afirmati. Ca sa revin la afirmatia mea initiala ati putea fi acuzat de trafic de persoane minore. Daca organele abilitate in urma unei plangeri sau a unei sesizari demareaza in cazul dumneavoastra o astfel de ancheta si se demonstraza ca ati mintit in ce priveste caliatatea dumneavoastra de tata cred ca situatia ar putea tinde sa devina foarte grava in ce va priveste. Nu are importanta ca ati iesit deja din tara pentru ca pentru veti fi judecat, condamant in lipsa si dat in urmarire internationala. Personal mergand pe ideea ca sunteti sincer in ce priveste initiativa dumneavoastra v-as sfatui sa va abtineti de la acest gest si sa incercati sa-l ajutati pe copil prin alte metode mai legale. Motivul pentru care s-a innasprit regimul adoptiilor internationale in Romania a fost tocmai acest risc al traficului de persoane minore.

Multumesc pentru raspuns rarespopa.
Da, este o chestiune la care nu m-am gandit probabil si din cauza faptului ca sunt bine intentionat in ceea ce priveste acest copil.

Un fragment din mesaj + niste informatii neoficiale auzite de pe la diversi ridica in mintea mea urmatoarea intrebare: Exista un termen limiita in care mama sau orice persoana interesata poate contesta aceasta recunoastere a copilului din partea ''tatalui''?
Si inca o chestiue va rog: Exista de asemenea o limita de timp maxima in care mama poate intenta proces de paternitate tatalui real? (citisem ceva de 1 an de la nasterea copilului)

DanDaniel a scris:

Stiu foarte bine ca e ca si o declaratie falsa insa ma intereseaza ce consecinte poate avea ulterior (de exemplu daca tatal real doreste peste ani sa conteste aceasta recunoastere etc.).

Sunt cazuri si cazuri. In cazul meu, un alt barbat m-a impiedicat sa recunosc paternitatea copilului meu, mi-a interzis sa-mi vad copilul etc. Am initian (impreuna cu mama) un proces de contestare a paternitatii pe care l-am cistigat. la proces, piritul a recunoscut ca a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a ma impiedica sa-mi recunosc copilul.

Spun toate astea din doua motive. Primul - ca nu toti cei care isi asuma paternitatea unui copil o fac din motive laudabile. Respectivul nu ma suporta nici acum, si in anturajul sau (rude, prieteni, colegi de serviciu, sefi, vecini etc.) continua sa pretinda ca este tatal copilului meu, caruia ii atribuie numele lui de familie (desi copilul poarta numele meu). Mie personal reaua intentie mi se pare evidenta. Respectivul si-a asumat paternitatea copilului meu pentru a incerca sa ma indeparteze de linga mama copilului (si de linga copil) si pentru ca "ii e rusine" sa recunoasca fata de cei din anturajul sau ca nu este tatal copilului.

Al doilea motiv: la procesul de paternitate, intrebat daca e de acord cu cele sustinute de reclamanti, piritul a avut o ezitare. Se temea, evident, de posibile consecinte negative de genul celor la care se refera domnul DanDaniel. Judecatoarea i-a spus insa ca nu pot exista consecinte negative in ceea ce il priveste. Prin urmare, daca chiar si intr-un caz in care asumarea falsa a paternitatii s-a facut din motive vadit rele, e clar ca in cazul unor motive luminoase astfel de consecinte nu pot exista.

DanDaniel a scris:

Exista un termen limiita in care mama sau orice persoana interesata poate contesta aceasta recunoastere a copilului din partea ''tatalui''?

Nu exista. Recunoastrerea care nu corespunde adevarului poate fi contestata oricand.
Una dintre persoanele interesate ar putea fi si un mostenitor al dvs. care ar avea interesul inlaturarii de la mostenire a copilului astfel recunoscut.

Si inca o chestiue va rog: Exista de asemenea o limita de timp maxima in care mama poate intenta proces de paternitate tatalui real? (citisem ceva de 1 an de la nasterea copilului)

Da, mama poate porni actiunea in stabilirea paternitatii in termen de un an de la nasterea copiluli, DAR actiunea apartinand copilului nu se prescrie in timpul vietii acestuia. (deci copilul o poate promova oricand in timpul vietii lui).

Propozitia introdusa prin DAR este adevarata numai daca informatia data de dvs. (copilul are acum un an) este adevarata deoarece art. 60 alin 4 C. fam ("Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia." ) a fost introdus prin L 288/2007 intrata in vigoare la 8.11.2007 si se aplica numai copiilor nascuti dupa intrarea in vigoare a acestei legi.

Dupa cate vedeti, adevarul ...sta in amanunte. Din pricina asta in drept nu exista un caz la fel cu un alt caz . Pot sa semene, dar ... s-ar putea sa nu răsară (vorba tăranului care gandeste in felul lui simplu si esential răzimat in coada sapei).